Tatăl său i-a lăsat un testament în piatră, gravat pe mormântul unde-şi doarme somnul de veci. Ultima propoziţie sună astfel: „Pactum serva”, adică „Păstrează-ţi legământul”. Care legământ? Anume ca Eduard al II-lea (1284-1327), fiul lui Eduard I, să hotărnicească definitiv ţinuturile engleze, cu precădere cele de la fruntariile de nord ale Albionului, acolo unde scoţii nu-i doreau deloc pe englezi. La scurtă vreme după preluarea tronului, tânărul Eduard şi-a uitat promisiunile făcute către al său părinte şi a căzut în păcatul sodomiei cu gasconul Pierre Gaveston, aciuat la curte. La 1311, baronii au decis în consiliu să reducă din prerogativele regelui, iar peste un an l-au ucis pe Gaveston, scăpând ţara de un rău. Soţia lui Eduard, Isabelle de France, îi întoarse infidelitatea, trăind în păcat cu un amant, Roger de Mortimer. Eduard, întemniţat, a sfârşit în chinuri groaznice, urmaşul său, Eduard al III-lea, devenind unul dintre cei mai longevivi regi ai Albionului.
Trăia întru acea vreme în cetatea cea mare a Trepizondei – o altă capitală a Bizanţului –, un tânăr smerit la chip cu numele Ioan (1300-1330), negustor atras întru totul de cele sfinte, care a luat de timpuriu învăţătura ortodoxă de la dascălii metropolei. Treburile neguţătoreşti l-au purtat la bordul diverselor corăbii ce traversau Marea Neagră, preumblându-se la Constantinopol, Caffa, Chilia sau Cetatea Albă. Acest Ioan neguţătorea obiecte de provenienţă bizantină, cu precădere cele de cult ortodox, şi cumpăra în schimb vite şi roade ale pământului. Într-una din zile, la bordul unei corăbii comerciale, ce se îndrepta de la Caffa la Cetatea Albă, s-a întâmplat să aibă o dispută confesională cu stăpânul corăbiei, un anume Reiz. Întru acea vreme, ortodocşii nu se aveau deloc bine cu catolicii, iar Reiz se hotărî să-i aplice o corecţie lui Ioan. Ajuns pe pământ moldav, la Cetatea Albă, stăpânită pe atunci de tătarii nogai, Reiz îl pârî la eparhul cetăţii pe Ioan cum că acesta s-ar dezice de credinţă, însă când Ioan l-a contrazis, eparhul l-a martirizat şi astfel negustorul nostru intră în ceata sfinţilor. Prin vrednicul de pomenire domn Alexandru cel Bun, care i-a adus moaştele făcătoare de minuni, sfântul veghează asupra Moldovei de aici, de la Suceava.
Comentarii