Din zodia ciumei, în zodia coronavirusului (11)

Ziua mea preferată

Azi. – „Ce zi e azi?” întrebă Winnie the Pooh. – „E azi” guiţă Piglet. „Ziua mea preferată” spuse Pooh. Carpe Diem!

Încurajări (esenţiale). „De ce asta?”, „de ce mie?” şi „de ce acum?” reprezintă triada de întrebări cu care majoritatea oamenilor se confruntă atunci când se trezesc în epicentrul unei suferinţe neaşteptate, scria pastorul David Jeremiah, după ce el însuşi a fost diagnosticat cu cancer şi a trecut printr-o lungă şi anevoioasă perioadă de tratament şi recuperare. Este necesar să ne amintim, din mijlocul durerii, că nu suntem niciodată singuri, subliniază autorul, care explorează Cartea psalmilor ca pe un medicament pe care ni-l putem administra cu încredere atunci când toate speranţele şi certitudinile ni se năruie. Psalmii ne arată că putem trăi realitatea prezenţei lui Dumnezeu „în mijlocul strâmtorării” şi nu doar după ce am fost eliberaţi din ea, scrie Jeremiah, citând cuvintele lui Spurgeon: „Mărturisesc că focului, ciocanului şi daltei le datorez mai mult decât oricăror altor unelte din atelierul Domnului meu. (…) Când sala mea de clasă e cuprinsă de întuneric, atunci văd cel mai bine”. Autorul face din rugăciunea lui David – „Nu părăsi lucrarea mâinilor Tale!” – propria sa rugăciune, subliniind că gândul de a fi cu adevărat în mâinile lui Dumnezeu este unul glorios, indiferent de circumstanţe: „Mâinile care au creat universul, (…) care l-au plămădit pe Adam din ţărâna pământului, mâinile care s-au lăsat străpunse de cuie şi s-au întins cu durere pe bârnele de lemn ale crucii pentru a îmbrăţişa omenirea întreagă – mâinile acelea te susţin acum”.

Pandemie. „Dimensiunile terifiante ale epidemiei de gripă spaniolă din 1918 par, pentru oamenii de azi, înspăimântați de SARS sau coronavirus, greu de acceptat, deşi ele au fost cât se poate de reale. Virusul gripei a infectat 500 de milioane de oameni pe întreaga planetă şi a ucis între 25 şi 50 de milioane – adică mai mult decât toţi militarii şi civilii care-şi pierduseră viaţa în Primul Război Mondial. Dar ce anume a provocat virulenţa uluitoare a acestei boli? Deşi pandemia a durat doi ani, cele mai multe decese s-au înregistrat pe parcursul a trei luni, în anul 1918. Experţii consideră că severitatea crescută a «celui de-al doilea val» de gripă spaniolă a fost provocată de o mutaţie a virusului răspândit de mişcarea trupelor în război. Când gripa spaniolă a apărut iniţial, în martie 1918, ea avea toate semnele unei gripe sezoniere obişnuite, deşi era mult mai virulentă şi mai contagioasă. Virusul s-a răspândit rapid printre soldaţii americani care aşteptau să fie trimişi în Europa, numărul bolnavilor ajungând rapid la 54.000. Până la sfârşitul lunii, 1.100 de soldaţi fuseseră spitalizaţi, iar 38 dintre ei muriseră. Odată ce trupele americane au fost desfăşurate masiv în Europa, pentru a ajuta efortul de război aliat, ele au adus şi gripa spaniolă. Virusul s-a răspândit rapid în Marea Britanie, Franţa, Spania şi Italia – se estima că în primăvara lui 1918 trei sferturi dintre militarii francezi şi jumătate dintre cei britanici erau deja bolnavi. Din fericire, acest prim val nu a fost prea letal, rata mortalităţii fiind similară celei ale unei gripe sezoniere. În vara lui 1918, toată lumea spera că gripa avea să dispară. Dar era doar liniştea de dinaintea furtunii. Undeva, în Europa, apăruse deja o tulpină mutagenă a virusului, având puterea colosală de a ucide un bărbat sau o femeie în floarea vârstei, perfect sănătoşi, în doar 24 de ore de la apariţia primelor semne de infectare. În august 1918, al doilea val al pandemiei a lovit puternic în toată lumea, din Brest, Franţa, în Boston, Statele Unite, şi Freetown, în Africa de Sud.” (Magazin.ro).

Semne. „Făcut-au acestu Dumitraşco-Vodă un obiceiu rău şi spurcat în ţară, care n-au mai fost până atunce, de au dat hârtii, de scriu feţele oamenilor de la mic până la mare, care au rămas pomana lui, de n-o lasă nice un domnu să se uite acea pedeapsă a săracilor. S-au scornit o ciumă mare în toată ţara în dzilele acestui domnu la vleato 7183 (1675), de la luna lui iuni s-au ţinut până la ghenaru. Ş-au murit mulţi oameni, că nu-i putu îngropa şi-i arunca prin gropi, de-i năruie… Fost-au şi trii semne în dzilele Duvăi-Vodă, când au purces la Beci, că s-au arătat o ste pe cer cu coadă, de s-au vădzut multe dzile. Mânca şi lupul oameni. Fost-au cutremur pe mare. Cădzut-au atunce şi turnu cel mare din cetatea Sucevei, ce-i dzice turnul Nebuisei.” (Ion Neculce)

Trei. Trei lucruri ne-au rămas din paradis: stelele nopţii, florile zilei şi ochii copiilor.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Publicitate

 

Sumarul ediţiei: