Când îmi permite timpul, întâlnirea mea cu Raul Ancel se constituie ca un moment de deconectare şi de scurtă dialogare. Cred în prospeţimea şi vivacitatea unor asemenea prezenţe bine selectate. Ele ţin locul unor conversaţii scurte şi briliante. Fiecare cu scăunelul lui. Departe, şi totuşi aproape.
Emoţionalul meu a reacţionat cu ceva timp în urmă, în preajma sărbătorilor de Paşti şi de Pesah, lecturând pe facebook proza „Seder Pesah”, 2020.
Intrând în joc, Afikomanul a fost căutat şi de mine, fiind găsit pe Strada Mare în casa Ţan, unde a locuit cândva Raul. Am regăsit în Casa amintirilor urmele sacului dăruit lui Raul de mama sa. Şi-n colbul timpului, am citit cuvintele: „niciodată nu-mi voi putea scoate Fălticeniul din mine”. Iată dovada: manuscrisul imaginar devenit peste noapte document electronic şi care se va concretiza în tipăritură. Zoomul imaginar a fost instalat în colţul dintre strada Sucevei şi strada Botoşani.
Eu am primit, conform tradiţiei, al cincilea pahar! Şi bucuria de a mă reîntâlni cu prieteni dragi de acolo şi de aici. Plus, plăcerea lecturii şi degustarea unei proze moderne, cu respiraţie sadoveniană:
„Era în anul 1961 de la Cristos… David Ben Gurion a fost primit la New York de către John Fitzgerald Kennedy… Cum vă spuneam, era în seara de Pesah a anului 1961…
Spune-mi, domnule, cine sunteţi dumneavoastră, israelienii? Sunteţi ruşi, cehi, români, francezi, brazilieni, chinezi, indieni, marocani?… După 2000 de ani de exil, îmi puteţi vorbi despre un singur popor, o singură cultură? O moştenire sau o tradiţie evreiască?”
Răspunsul lui Ben Gurion este demn şi de bun-simţ. Americanii nu-şi cunosc istoria, în timp ce evreii ştiu istoria nu de 300, ci de 3000 de ani. „Şi o repetă, ca să nu uite detaliile… Şi-n plus, ştiu şi care au fost cele 10 plăgi pe care Egiptul a fost obligat de Dumnezeu să le plătească”.
Şi în timp de pandemie, „să nu lăsăm simţurile să îngheţe!” Concluzia – mesaj: să acceptăm diferitul!
Prins în „lasoul cuvintelor”, între tablourile lui Gabrel Baban şi fotografiile făcute de autor, cu visele de pe DN8 şi DN70 ce râd fericite în sacul viselor, trăirile i se aşază pe canavaua autentică a mărturisirilor. Raul povesteşte simplu, nesofisticat, neafectat, se autopovesteşte, ia atitudine, informează, relaţionează, monologhează, radiografiază, dă coloratură şi miez. Totul se derulează cu naturaleţe de pe scăunel. O scriere autentică în care stă de vorbă cu cititorii invitându-i la taifas, dar şi un solilocviu cu sinele. Şi are interlocutori în diverse părţi ale lumii, cu plăcerea discuţiilor serioase sau a taifasurilor. Oralitatea naraţiunii e antrenantă şi fermecătoare. Nu-s „poveştile de ieri/ cu drumuri ce nu duc nicăieri”. Sunt ţinte în timp spre alte civilizaţii şi religii, cu „râuri de hashtag-uri” tratate cu luciditate şi echidistanţă.
Eul auctorial domină structurile narative de sine stătătoare, îmbinându-le într-un tot armonios pe canavaua epicului. De altfel, Raul cochetează cu poezia alternând starea lirică şi confesiunea cu autoironia şi umorul. Cu seriozitate, colectivitatea este privită prin lentila obiceiurilor tradiţionale, respectând chipa, talitul, sofarul (cornul), şohetul (tăietorul de păsări), obiceiurile ce vin din timp.
„Copacul” este un poem al autodefiniri, cu o mare forţă de sugestie: „Câteodată, fericit, scot copacul din mine,/ Atunci îmi simt crengile/ Cum se destind în degetele mele/… Foarte rar/ Îmi pun pe cap/ Veşmânt de copac/ Ce mă apără de soare şi ploi/ De mine,/ De voi!/ Eu devin rădăcinile lui!”
Puterea este în pădurea umană: „Secretul meu de copac/ E că nu ştiu frica singurătăţii depline./ Eu ştiu că am pădurea!/ Eu sunt parte din ea/ Ea e parte din mine”.
Individul şi societatea. Aici este forţa trăirii de a merge înainte. Filosofia şi înţelepciunea vieţii unui evreu român care priveşte cu bucurie, de pe scăunelul său, spectacolul lumii în care se simte angajat şi biruitor.
Carte a autodefinirii. „Din trăirile unui evreu român” este o carte cuceritoare prin problematica diversă, prin abordare, prin stil limpede şi alert. A apărut la Editura Letras, 2020.
Comentarii