Teren fertil pentru epidemii

Alunecare. „Atunci când o atingi, o ai, o trăieşti, fericirea trebuie salvată, întreţinută, «ţinută cu ambele mâini». Că ea «alunecă precum un peşte viu», are tendinţa intrinsecă de a fugi, de a-ţi scăpa” (A. Bocca). Zău că nu ştiu cine este dna Bocca, dar cred că „guriţa ei, adevăr grăieşte”…

Bărbaţi. Mai rău decât bărbatul care vine prea târziu acasă e bărbatul care vine prea devreme şi… neanunţat. (O femeie… sinceră!)

Confuzie. La doctor: – Doamnă, ştiţi că soţul dumneavoastră este hermafrodit? – Ticălosul, mi-a spus că-i social-democrat!

Corect (politic). Am fost acuzat că sunt rasist… Nu este adevărat. Dar vă rog să înţelegeţi că îmi este mult mai uşor să scriu „ţigan” în loc de „şomer de etnie romă, beneficiar de ajutor social, cu cazier şi ciorditor de găini”.

Dualitate. Diavolul şi bunul Dumnezeu nu se află separaţi, în realităţi; şi nu sunt nici aici şi nici acolo, ci ei sunt… simultan şi pretutindeni. (Constantin Brâncuşi)

Formol. Practic, singura modalitate în care poţi păstra curat, neschimbat profilul unui candidat „onest şi responsabil” – că absolut toţi se pretind astfel, în campania electorală – este să copiezi şi să arhivezi lista sa cu promisiuni de campanie. Şi să-i dai apoi, peste cap, cu ea… Este echivalent, în plan moral, cu ceea ce au încercat ruşii, în plan fizic, cu mumia lui Lenin.

Gane (Constantin). S-a născut pe 27 martie 1885, la Botoşani, şi a murit pe 12 aprilie 1962, în închisoarea de la Aiud. „Figură de letopiseţ, scriitor de viţă veche, nobil la propriu şi la figurat. Om simplu în credinţă şi vast în cultură. Autorul cărţii «Trecute vieţi de doamne şi domniţe». A murit în Aiud cu puţin înainte de eliberare” scrie Ioan Ianolide, în cartea „Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă”. Constantin Gane povestea că străbunica lui dinspre mamă, Anastasia Vasile Greceanu (1797-1859), ar fi fost cea care l-ar fi inspirat pe scriitorul Vasile Alecsandri pentru celebrul personaj „Coana Chiriţa”. Este ambasador în Atena, între 1940 şi 1941. A fost condamnat de regimul comunist în 1949 şi, urmare a acestei condamnări, moare în închisoare de la Aiud. „Acum, la aproape 75 de ani, era un om scund, slăbit, fără o boală manifestă care să-i îngreuieze viaţa de celulă, lui şi celorlalţi. Nu avea niciun fel de pretenţii, nu credea în miracole de niciun fel, credea puţin că o va duce până la capăt (avea 15 ani condamnare din care făcuse aproape 12 şi acum era la vârsta de 75 ani) şi de aceea căuta să-şi petreacă în linişte, fără evenimente spectaculoase, zilele, una câte una.” (Nicolae Nicolau, „In memoriam Constantin Gane”).

Manele. Îmi datorez viaţa, salvarea, manelelor. Am fost în comă timp de un an, până când una dintre asistente a pornit radioul pe Manele FM şi era o melodie de-astea. A trebuit să mă trezesc urgent şi să-l scot din priză…

Maria Rosetti-Tescanu. (Maruca Cantacuzino, 18 iulie 1878 – decembrie 1968). Descendentă a unei vechi familii moldoveneşti cu origini greceşti, Ruset (al cărei nume a devenit în timp Rosetti), din care au provenit doi domni români (Antonie Ruset – Moldova, 1675-1678; Manole Giani Ruset – Ţara Românească, 1770-1771, şi Moldova, 1778), Maria Rosetti Tescanu s-a căsătorit în 1896, la vârsta de 18 ani, cu Mihai Cantacuzino, fiul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, primar al Bucureştiului şi de două ori prim-ministru al României în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi la începutul celui de-al XX-lea. În 1898 l-a cunoscut pe George Enescu, care, potrivit memoriilor Marucăi, s-a îndrăgostit atunci de ea. O relaţie între cei doi a început însă cândva după 1907, când s-au reîntâlnit. După moartea soţului (1928), de pe urma căruia i-a rămas ca moştenire, printre altele, palatul de pe Calea Victoriei ce găzduieşte în prezent Muzeul „George Enescu”, a avut o legătură amoroasă cu filosoful Nae Ionescu. Când acesta a părăsit-o, în 1933, a suferit o puternică depresie. După ce şi-a revenit, în urma unei perioade petrecute la o clinică de boli nervoase din Viena, s-a măritat în 1938 cu George Enescu, cel care îi fusese tot timpul aproape. A murit în 1968, într-un hotel din Elveţia, la 13 ani după moartea lui Enescu.

Ţăran (român). „Unu din doi copii români născuţi la sfârşitul secolului al XIX-lea nu ajungea la vârsta de 10 ani. Naşterile pe paie, alimentaţia neadecvată, mizeria şi frigul din casele ţărăneşti erau cauze ale mortalităţii infantile înfiorătoare. Medicii atrăgeau atenţia şi asupra unui comportament întâlnit la toate clasele sociale: copiilor li se dădea alcool de când erau sugari. Frigul, aerul viciat şi lipsa de igienă din casele ţărăneşti, dar şi botezul săvârşit iarna în biserici neîncălzite îi predispunea pe copii la boli ale sistemului respirator. «Epidemiile se întind cu furie în asemenea teren fertil, vegetează perfect microbii şi rezultatul secerişului e splendid de crud. Sate întregi rămân fără niciun copil, cum s-a întâmplat în munţii judeţului Sucevei pe la 1893-1894 cu o epidemie de difterie şi cum se întâmplă cu scarlatina în altele» scrie doctorul Ştefan Possa în 1902.” (Adevarul.ro)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: