„Tristele” lui Ioan Mugurel Sasu sau Scrisori dintr-un exil benevol

„Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te văd, oare nu e un strop din lumina creată în ziua dintâi, din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?” (Lucian Blaga)

Ioan Mugurel Sasu, un prozator care a crescut „calm şi cu răbdare în spaţiul cultural bucovinean”, după cum se exprimă însuşi primul său editor şi exeget, prof. dr. Ion Filipciuc, chiar sub ochii noştri, am putea spune, ne dezvăluie, prin cel mai recent volum al său (al cincilea), „Lumina toamnelor târzii”, Editura PIM 2019, faţa sa poetică, luminoasă, confirmând ceea ce bănuiam de mult timp la el, un lirism nativ şi latent, la fel de calm şi răbdător, fără focuri de artificii, care răzbate la suprafaţa fiinţei ca o boare a sufletului. Înmănunchind în acest volum texte scrise din perioada adolescenţei şi până la vârsta toamnei (nu chiar atât de târzii), poetul Ioan Mugurel Sasu practică o lirică neimitativă, care nu este tributară nimănui, nici modelelor sau modelor literare, nici vocaţiei sale dominante, epicul.

Dăruindu-ne belşugul „acelei părţi de suflet care stătuse multă vreme nedăruită” („Preoteasa” din vol. „Bătrânul”, 2005), autorul ne pro-pune o dimensiune umană a iubirii în care juxtapune lirismul erotic cu meditaţia filosofică, într-un limbaj poetic simplu, esenţializat, cu efect ataraxic. Sentimentul nud, exprimat fără preţiozităţi lingvistice căutate, este în permanenţă raportat la logicul ontic. Eul poetic autoreflexiv se dezvăluie când în tonuri grave, când în note ironic-ludice, fără angoase sau răzvrătiri. Fantoma trecutului transformată în lumina toamnei în hologramă, prezenţă permanent intuită, dar nepalpabilă, îl urmăreşte metatextual, ca un laitmotiv. Presimţirea iubirii nicicând împlinite este un fel de aşteptare a lui Godot pentru poetul care îi dă „iluziei statut de fericire” („Primăvară ieşeană”).

Discursul poetic al lui Ioan Mugurel Sasu este unul laconic, sapienţial, fără aglome-rare de tropi, pendulând între afectiv şi reflexiv, uneori mus-tind de umor, de cele mai mul-te ori amar, între „voce şi strigăt”, între rugă şi sictir, între spe-ranţă şi resemnare. O strofă despre viaţa trăită online de către comunitarii online: „Neştearsă tristeţea rămâne în gând/ Şi tot ce refuzi vine-n ochiul flămând/ O dulce otravă-i uitarea de sine: E numai o fugă de toţi şi de tine” („Fericire online”) este doar un fragment în care I. M. S. experimentează voluptatea exilului autoimpus, dezertarea din „demna societate” ale cărei lanţuri i-au cauzat renunţarea la sine.

O lume veche se opune prezentului în balade ca „Tanti Tunde”, cea mai reuşită creaţie lirică a autorului, după modesta noastră părere, în care, cu puţine, dar grele cuvinte, ne arată cum tragedia se poate schimba în speranţă şi Infernul în recuzită domestică, pentru cine poate accepta preţul „Şi tăcerea-i o minciună/ pentru cei ce pot să spună,/Dar aleg vorba s-o tacă, / Oamenii să se petreacă,/ Cine ce o vrea să facă.”

Mai cuprinde acest volum un ciclu de „tentative nipone”, rezultat al participărilor, în-cununate uneori de succes, ale autorului la concursurile „Romanian Haiku” şi „Romanian Kukai”. Glisând firesc în canonul estetic al poemului în stil nipon, poate pentru că se potriveşte de minune cu firea sa contemplativă şi meditativă (haikuul fiind în fond o opţiune spirituală), haijinul Ioan Mugurel Sasu face recurs la un limbaj poetic scuturat de zorzoane, natural spre colocvial, auster şi eliptic până la esenţializare. În terţinele sale pe care din modestie nu le numeşte haikuuri ci „tentative nipone” predomină aceeaşi asceză afectivă, uşor melancolică. Lumea este privită însă mai obiectiv şi mai detaşat, sentimentalismul fiind eliminat definitiv: „toamna la poartă/ – haijinul melancolic/ priveşte în gol” sau „o simplă voce/ la capătul firului/ n-am ce să ofer”. Ironic şi pilduitor, senryul este un joc al cuvintelor construit pe calambur, echivoc şi omonimie. El taxează slăbiciunile omeneşti, dar le arată cu degetul, fără să le comenteze, aşa cum face, de exemplu, epigrama. Iată câteva „eşantioane”: „o dată pe an -/ de Halloween cu mască/ soacra pare om”, „câmpul inundat -/ primarul recoltează/ doar vorbe goale” sau „Vovidenia -/ vitele vorbesc acum/ de la tribună”.

Delicate sau ironice, melancolice sau joviale, aceste micropoeme de o simplitate naturală par să fie rezumate ale textelor lirice din prima parte a volumului, expresie a substanţei sufleteşti a creatorului lor.

Într-un alt capitol, „Umor de bodegă”, cu un titlu amuzant tocmai pentru că este o zeflemea la adresa însuşi genului abordat – catrenul umoristic -, I. M. S., care, organizând de mai mulţi ani la Vama un festival-concurs de umor şi publicând în revista pe care o conduce, „Surâsul Bucovinei”, multe creaţii umoristice, nu se putea să nu se fi lăsat contaminat şi tentat de a-şi încerca peniţa, înmuită în cucută care, după cum ştim poate fi tămăduitoare sau ucigătoare, în funcţie de doza administrată, şi cu acest tip de creaţie, pe cât de lapidar, pe atât de muşcător. Politica şi politicienii par să fie temele predilecte ale catrenelor sale, însă I. M. S. nu neglijează nici relaţiile umane, de familie sau de bodegă, tarele şi viciile semenilor şi alte moravuri şi năravuri contemporane: „N-are în trecut păcate/ Nu vorbeşte pe la spate,/ Este foarte serioasă/ Doar că are-n mână coasă” („Perfecţiune feminină”). „De bună seama toamna vine/ (Semnalează reumatismul)/ Şi iar vor fi pahare pline/ Şi-n crâşmă viu patriotismul.” („Anotimpul strugurilor trecuţi de momentul adevărului”). „Sunt două feluri de-amintiri,/ Din Botoşani, ce mă răsfaţă,/ E cel al primelor iubiri/ Şi brânza bună de la piaţă.” („Noastalgie”)

Indiferent de formula abordată, poezia povestaşului Ioan Mugurel Sasu este una autentică şi unitară în concept şi în stil, inteligentă şi inteligibilă, plăcută la citit, dezvăluind un poet cu vocaţie, consacrat, care a „văzut lumina cea adevărată” şi s-a umplut de har.

Luminiţa Ignea

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Publicitate

 

Sumarul ediţiei: