Buchiseli. Pe sărite

  • Înrudire derutantă. Parvenismul liderului…”(evz.ro, 31 mai 2019; preluare din Capital). Vecine în sfera semantică, parvenitismul şi arivismul au pătruns în limba română având aceeaşi (ultimă) origine, dar în modalităţi diferite. Dacă arivism a fost preluat ca atare după fr. arrivisme, parvenitism s-a format pe teren românesc din parvenit, provenit, la rândul său, din a parveni (din fr. parvenir). Probabil această înrudire (prin origine şi înţeles) l-a făcut să cadă în greşeală, creând un cuvânt inexistent, pe autorul articolului din care am citat, unde mai pot fi întâlnite şi alte „minuni”.
  • Variantă englezită? „te propulsează realistic într-o etapă superioară” (Radio România Actualităţi, 18 iunie 2019); „au importat o copie realistică a Columnei lui Traian” (pe forum, Dilema veche, nr. 61, 2019); „să ai abilitatea de a produce conţinut video realistic, dar fals” (adevarul.ro, 4 octombrie 2019). Absent din cele mai multe dicţionare şi „respins” la acordarea unei intrări în DOOM2, realistic este prezentat ca adjectiv în Mic dicţionar academic (MDA 2010), cu o atestare la Tudor Vianu, în 1941, şi cu o etimologie prin formarea din realist+ic, făcându-se totodată trimitere la it. realistico şi germ. realistich. Folosirea în actualitate a acestei variante aflate în ofensivă – pare-se neavenită şi, oricum, inutilă – este, mai degrabă, explicabilă prin influenţă englezească; vorbitorii (britanici) ai acestei limbi apelează la realist ca substantiv, pentru adjectivul corespunzător utilizându-l pe realistic. În română, realist este suficient pentru funcţiile adjectivale, iar pentru cele adverbiale se poate clarifica exprimarea (deşi nu este neapărată nevoie) prin în mod realist (cu revenire la adjectiv).
  • Neaoşism în dezacord. „Asta au ajuns, pentru Hillary Clinton şi Barack Obama, miliardul şi aproape jumătate de catolici care populează planeta: nişte creaturi inferioare, aciuiţi prin peşteri, care adoră orbeşte o sărbătoare” (românialiterară.com, nr.20/2019). Având forma standard (recunoscută de DOOM) a se aciua „a se adăposti; a se linişti”, de la acest verb moştenit din latină (accubilare) se ajunge la participiul aciuat. Pe lângă faptul că varianta subliniată în citat este creată de la un infinitiv neliterar (*aciui), ea este implicată şi într-un „accident” lingvistic: în loc să se acorde cu femininul creaturi, este forţată să îmbrace haina masculinului; corect: creaturi aciuate. Probabil a fost mai puternic gândul care a zburat spre catolici, cu care s-a făcut acordul.
  • Pleonasm? Un producător reputat al tăriei cu pricina pretindea, într-o emisiune de la Digi24 TV (2 septembrie 2019), că ţuică de prune ar fi un pleonasm, dat fiind că numita băutură n-ar proveni decât din alambicurile care distilează borhotul obţinut prin fermentarea doar a acestor fructe. Având baştina într-un sat cu oarece renume în domeniu, unde, pe la începutul veacului trecut, a avut loc chiar o „răscoală a ţuicarilor”, din motive de fiscalitate abuzivă, am fost tentat să-i dau dreptate lingvistului de ocazie. Numai că ne contrazic dicţionarele (cele mai vechi, nu!), mai îngăduitoare cu reţeta licorii în cauză, şi, desigur, practicile mai puţin ortodoxe din vremurile mai noi, când există tendinţa utilizării, în amestecuri, a tot felul de fructe pentru a fi mărită cantitatea de băutură alcoolică; aceasta fiind numită fie rachiu (din turcescul raki), definit în dicţionar ca provenind din distilarea „vinului, fructelor, a cerealelor etc.”, ba chiar şi prin „amestecul alcoolului cu apa” (vezi MDA2010), sau ţuică (etimologie necunoscută), definită ca obţinută din „prune şi alte fructe”. Aici ar trebui pesemne să adaug, în final, cunoscutul avertisment: „Consumul exagerat de alcool dăunează grav sănătăţii”…
  • Semn… apocaliptic! „O ţară în care nu mai există acord gramatical, şosele, limite, educaţie şi ierarhie de valori” – este viziunea despre România a unui talentat publicist (adevarul.ro, 16 septembrie 2019). Chiar dacă, referindu-se la asemenea „forme de organizare şi seriozitate”, îşi caracterizează enunţurile drept „palavre apocaliptice”, nu înseamnă că autorul nu le / se ia în serios, semnificativă fiind, în contextul rubricii de faţă, aşezarea în fruntea enumerării a unui fenomen în expansiune din domeniul lingvistic.

I.NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: