Vârsta poetului înseamnă în totalul vieţii sale poezia scrisă. Despre Ion Beldeanu putem spune că este o enciclopedie a vieţii culturale a Bucovinei, meritul său fiind şi istoric, deoarece în publicistica sa găsim un manual de istorie complet despre nordul Bucovinei răşluit de la trupul Ţării Mamă în cartea „Bucovina care ne doare”.
Scrierile sale despre Bucovina i-au adus pentru cinci ani statutul de persoana non grata pe teritoriul Ucrainei, în fapt, teritoriul României Mari, pe care autorităţile de la Kiev încearcă astăzi să-l deznaţionalizeze.
A vorbi despre Ion Beldeanu fără a-l cunoaşte îndeaproape, înseamnă că nu ştii nimic despre el. Ca om, este o fire ciudată şi controversată, mai ales că atitudinea sa faţă de tot ce-l înconjoară înseamnă o abandonare a mistificării celor care îi aduc învinuiri.
Îl cunosc de decenii. Relaţia noastră de început a fost cea de la jurnalist la jurnalist. Deşi nu-l cunoşteam îndeaproape, aflu că la hotelul din Chişinău „Zarea”, unde era cazat în calitate de corespondent de presă al Agenţiei Agerpress, nişte indivizi au intrat peste el şi peste un coleg al său, luându-le ceasurile de la mână. Şi astăzi vorbeşte cu nostalgie despre Chişinăul anilor 1991.
Cunoscându-l mai îndeaproape şi însoţindu-l la mai multe manifestări literare din ţară şi de peste hotare, mai în glumă, mai în serios, l-am numit mofturici din Alba ca Zăpada şi cei şapte pitici deoarece mai mereu găsea câte ceva care să nu-i convină.
Am avut neşansa să dorm cu el într-o cameră de hotel din oraşul Focşani, unde am fost invitaţi la o manifestare literară. Acea noapte a însemnat pentru mine, din cauza sforăitului său, o noapte albă. Pentru a nu mai dormi alte două nopţi cu el l-am trimis în camera lui pe un altul care, la rândul său mi-a reproşat faptul că nu i-am spus că sforăie.
O altă întâmplare, la fel de hazlie, s-a petrecut la Chişinău, de Ziua Limbii Române. Distanţa de la Suceava până la Chişinău pentru el a fost un calvar, iar pentru mine, o teroare. Nu i-a tăcut gura până la destinaţie. Ajuns la Chişinău a trebuit să-i suport toate mâniile descărcate asupra mea, mereu spunând că de ce l-am adus, că pe el nu-l mai duc picioarele de la autogară până la sediul Uniunii Scriitorilor de la Chişinău. Preşedintele de atunci al Uniunii Scriitorilor din Basarabia era dl academician Mihai Cimpoi. Negăsindu-l, fiind plecat la manifestări culturale dedicate Zilei Limbii Române, Ion Beldeanu mi-a cerut să-l duc înapoi la Suceava în aceeaşi zi. L-am privit oarecum surprins, spunându-i că nu există nicio maşină cu destinaţia Suceava în acea zi.
Între timp am aflat că la Casa Limbii Române se află domnul Mihai Cimpoi. L-am convins să mergem la sediul Casei Limbii Române. Din cinci în cinci minute, Beldeanu mă întreba când ajungem. I-am spus că vom ajunge. Am luat porţia de drăcuială şi a spus că prost a fost că s-a luat după mine. Ajuns la Casa Limbii Române am stat până la încheierea manifestării, după care asistenţa trebuia să se deplaseze într-o comună din preajma Chişinăului, unde avea loc o manifestare culturală. El mi-a spus că nu mai vrea, deoarece în maşina în care vroia să se urce se aflau poeţii Grigore Vieru şi Nicolae Dabija, Ion Beldeanu pretextând că-i este foame şi că-l dor picioarele. A refuzat să urce şi noi am plecat acolo unde eram aşteptaţi.
După şase ore am revenit, dar nu mi-am dat seama că eu aveam cheia camerei de la hotel. I-am spus criticului literar Theodor Codreanu să mă însoţească până la cameră, deoarece eram sigur de perdaful care avea să mi-l ofere poetul Ion Beldeanu. Bineînţeles că el se afla în cameră. Luase cheia de rezervă de la recepţie. Mi-a vorbit o jumătate de oră cu reproşurile cuvenite.
Despre Ion Beldeanu pot scrie o carte cu întâmplări serioase şi hazlii. Astăzi, la vârsta pe care o are, Ion Beldeanu este uitat de cei care ar trebui să ştie că atâta timp cât a fost preşedintele Societăţii Scriitorilor Bucovineni (SSB) şi redactorul-şef al revistei „Bucovina literară” le-a întins o mână, iar aceştia, fără pic de recunoştinţă, l-au uitat total.
Ca poet, Ion Beldeanu este un nume reprezentativ în poezia din Bucovina şi nu numai, creaţia sa poetică fiind consemnată de criticii literari în antologii, enciclopedii şi reviste literare. Creaţia sa este de esenţă bacoviană.
Astăzi, poetul pare un bătrân patriarh care îşi duce viaţa în tihna unui schit în care îşi deapănă amintirile.
Comentarii