Din lucrarea lui Erich Beck, intitulată „Bibliographie zur Kultur und Landeskunde der Bukowina. Literatur aus den Jahren 1965-1975”, apărută la Dortmund în anul 1985, am aflat despre existenţa unor articole despre oraşul Siret, tipărite în presa germană. După aproape două decenii de căutări, cu ajutorul unei rude îndepărtate din Germania, descoperite pe internet, am intrat în posesia acestor articole publicate în ziarul „Der Südostdeutschen”, ziar ce apare la München.
Apoi, din „Enciclopedia Bucovinei” Ediţia a II-a, vol. II, p. 365, apărută la editura Karl A. Romstorfer Suceava 2018, am aflat că jurnalistul şi scriitorul evreu Siegmund Last s-a născut la Siret în anul 1883 şi că a scris în limba germană.
Unii dintre conaţionalii săi l-au considerat pe Siegmund Last „groise chuchîm” (mare învăţat), iar alţii chiar iluminat. Siegmund Last a publicat în ziarul „Der Südostdeutsche” un grupaj format din 11 articole, intitulat „Anekdotensammlung «Sereth am Sereth» (Culegerea de anecdote „Siret pe Siret”), despre oraşul său natal. În afară de articolele amintite mai sus, el a publicat un roman de 367 pagini cu un titlu ciudat, „Die Letzten Juden” (Ultimul evreu), apărut în Verlag J.P. Peter, Gebr. Holstein, 1960.
În cele ce urmează prezentăm cititorilor felul în care au reacţionat siretenii la apariţia primului automobil în oraşul lor, relatat de Siegmund Last, care a fost martor ocular la eveniment. Articolul respectiv a apărut în ziarul „Der Südostdeutsche” nr.10/ 1969, p.3, iar traducerea lui a fost realizată de o doamnă din oraş, care a dorit să-şi păstreze anonimatul.
Deşi siretenii ştiau că latifundiarul din Tărăşeni, baronul Schimek, era proprietarul unui automobil, ei nu l-au văzut niciodată, iar apariţia primului automobil pe străzile oraşului lor a făcut mare vâlvă printre ei.
Iată cum relatează Siegmund Last acest eveniment petrecut înaintea Primului Război Mondial (1914-1918), probabil în toamna anului 1910: „Dar într-o zi mohorâtă de toamnă, s-a auzit un vuiet imens, care a spart liniştea oraşului, vuiet ce a fost interpretat de bătrânii oraşului ca un preludiu la un cutremur. De fapt era vorba despre automobilul baronului ! Un monstru negru şi mare a pătruns în Ringplatz (piaţa oraşului – n.n.), a trecut prin faţa primăriei, a cotit la dreapta şi s-a oprit la intrarea în Suczawaergasse (Uliţa Sucevei). Siretenii cu mic şi mare s-au grăbit să privească această minune a tehnicii ce a apărut în oraşul lor. După ce au admirat şi chiar pipăit automobilul, siretenii s-au apucat să emită păreri despre acest vehicul”.
Despre părerile siretenilor cu privire la automobil el scrie: „…Singurul care nu i-a acordat nicio şansă de viitor a fost starostele căruţaşilor şi birjarilor din oraş… Un obiect care se află la mila vieţii unui motor electric nu poate fi lung şi fiabil!”.
Apoi el adaugă: „Şi avea dreptate. Când automobilul a încercat să urce versantul dealului Suczawaer Berg (Dealul Horaiţul, înalt de 397 m – n.n.), s-a oprit şi a rămas blocat la poalele dealului, spre ruşinea proprietarului automobilului. Toată lumea prezentă a încercat să urnească automobilul, dar fără rezultat. Caii pot fi îndemnaţi de proprietar să tragă, eventual prin lovire, sau dacă primesc câteva bucăţele de zahăr. Dar motorul din automobilul baronului a rămas mut şi înţepenit la toate încercările siretenilor. În final, automobilul a trebuit să fie tras de cai până în oraş, unde era atelierul Weber, pentru a fi reparat”.
În continuare el prezintă alte păreri ale siretenilor de aceeaşi etnie cu el:
„Sireteanul Baderß G.Bilek, starostele căruţaşilor de la care provine bine-cunoscutul slogan: «Soarele răsare în Est şi apune la Vest, în faţa prefectului» (dat fiind faptul că prefectura se află în vestul oraşului), spunea următoarele: ,«Mirosul neplăcut emanat de automobil, reprezintă un mare blestem».
Medicul oraşului Siret şi scriitorul Jacob Benkendorf a spus după cum urmează: „«După părerea mea, va veni o zi în care oamenii vor dori să zboare şi în aer»”.
Autorul îşi încheie articolul cu următoarele cuvinte: „Astfel, această noutate în viaţa cotidiană a siretenilor nu a avut succesul scontat, dar câţiva ani mai târziu, un nou model de automobil, care se deplasa mai repede decât cea mai bună trăsură din piaţa oraşului Siret, a convins pe sireteni despre superioritatea maşinilor. Tempora mutantur (Timpurile se schimbă)!”.
Prof. FRANZ PIESZCZOCH
Comentarii