Cezar's

Se poate trăi şi aşa (?)

Chat. O gagică de azi, pe chat: – Ce-ai păţit? – Nimik… nu kontează, dragul meu! – Dacă mai scrii o dată, fato, cu „k”, eu nu-ţi mai răspund! – Oc!

Disciplină. Într-o şcoală, se aude un zgomot teribil dintr-o clasă. Directorul intră în clasă şi vede îngrozit cum toată lumea ţipă, se bate, unii chiar s-au urcat pe bănci. Directorul se repede, instinctiv, la cel mai zgomotos şi îl dă – mai mult cu forţa – afară din sală. Se face dintr-odată linişte. Calmându-se, directorul întreabă: – Unde este profesorul vostru? – Păiii…, tocmai l-aţi dat afară!

Film. Există şi explicaţii mai practice pentru legătura românilor cu Moromete, pe care Victor Rebengiuc le dezbătea cu umor: „Cartea «Moromeţii» este în programa şcolară. Aşa că orice elev a zis: «Decât să citesc cartea, mai bine mă duc să văd filmul!». Şi au văzut filmul, le-a plăcut… Nu ştiu dacă acesta le-a trezit dorinţa de a citi şi cartea, ar fi fost bine să se întâmple asta, pentru că ar fi fost şi mai satisfăcuţi decât atunci când au văzut filmul”.

Gentleman. „Englezii au o formulă ce denumeşte înţelegerea verbală între două persoane, cu putere de lege nescrisă: «gentleman agreement». A călca un asemenea acord e tot una cu pierderea onoarei, considerată cel mai de preţ bun public al individului. Însă noi nu suntem englezi, ci trăitori la Porţile Orientului, unde totul este luat în uşor, va să zică şi onoarea, cuvânt pe care nimeni nu mai dă aici nici doi bani. N-a dat nici în trecut, dovadă sumedenia de trădări ce a punctat istoria noastră medievală, premodernă şi modernă. Drăghicescu sugera că unul dintre defectele românilor ar fi lipsa de caracter. Şi cred că avea dreptate. Codul românesc de morală practică are o elasticitate de-a dreptul înspăimântătoare. Asta în vreme ce codul nostru de morală teoretică e de o inflexibilitate fără cusur. Suntem cei mai veşnici procurori ai păcatelor altora, dar purtarea noastră e prea plină de încălcări ale cuvântului dat, de minciuni, de trădări etc. Aruncăm piatra fără strângere de inimă, de parcă am fi imaculaţi. Mai mult, ni se pare firească o asemenea conduită duplicitară şi am mers până acolo încât am făcut din ea explicaţia supravieţuirii noastre ca neam de-a lungul secolelor. Suntem, deci, dovada vie că se poate trăi şi aşa.” (Al. Dobrescu)

Iepuraş. În pădure se deschide un nou magazin. Toată lumea stă la coadă, în afară de iepuraş, care dă să ajungă în faţă. Când îl vede, vulpea îl ia de urechi şi îl aruncă la coadă: – La rând cu tine, derbedeule! A doua zi, faza se repetă, numai că acum ursul e cel care se enervează pe urechiat şi îl aruncă la coadă. Atunci, iepuraşul se ridică de pe jos, scuturându-şi blăniţa, şi spune îmbufnat: – Dacă e aşa, atunci nici azi nu vă deschid magazinul!…

Leafă. La sfârşitul banilor, încă mai am destulă lună…

Preda (Marin). „Una cu Marin Preda, care merită să nu fie uitată. Înnoptam la Mogoşoaia, împreună cu Fănuş, Dinescu şi Mircea Micu. Spre miezul nopţii, l-am însoţit pe mon cher la o plimbare sub lună plină. El, în baston. Şi, brusc, se împărtăşeşte (pentru că tocmai vorbisem despre femei): „Mon cher, eu niciodată n-am avut noroc la femei. După un gâdilici cu Nina Cassian, m-am însurat cu una frumoasă şi deşteaptă (Aurora Cornu – n.n.), şi n-am avut noroc. După aia, m-am însurat cu una urâtă şi deşteaptă (evreica Etta Preda, împreună cu care a tradus romanul «Ciuma» de Camus – n.n.) şi tot n-am avut noroc. Acum sunt însurat cu una frumoasă şi proastă (Elena Preda – n.n.) şi tot n-am noroc.” Atunci eu, Gh. Istrate, uşor euforizat, spontaneizez: «Dar, maestre Preda, ar mai fi şi o a patra variantă!». Care, mon cher? Să vă însuraţi cu una şi urâtă şi proastă! „Ptiu! Exclus, mă belitule! Auzi! Şi urâtă, şi proastă! Exclus, exclus, mă belitule!” Dinescu se tăvălea prin iarba nopţii, într-un hohot de râs…” (Gh. Istrate)

Resetare (imposibilă). „Resetarea“ societăţii în care trăim nu este posibilă pentru că pur şi simplu nu există resursele umane pentru a o realiza. Marea problemă a României contemporane este golirea demografică. Catastrofa noastră este una biologică, ceea ce produce cumplite efecte politice. Aşteptând această resetare, demonstrăm că suntem o comunitate care aşteaptă minuni din nimic. Pare o constatare cinică, dar e o tristă realitate: România nu are oameni, nu are fondul genetic pentru a fi altceva decât ceea ce este acum. De trei ori România a fost secătuită de cele mai bune resurse umane ale sale. Oameni de calitate, bărbaţi curajoşi şi femei inteligente, cetăţeni bine educaţi şi intelectuali formaţi de-a lungul câtorva generaţii au fost ucişi sau au fugit din această ţară. Am asistat nepăsători la decimarea biologică a celor mai buni dintre noi.” (Doru Pop)

Sălbatic. Azi noapte, bărbatu-meu a fost sălbatic în dormitor. M-a prins cu amantul.

Tragedie. Să nu fii iubit e doar un ghinion… Să nu ştii să iubeşti e o adevărată tragedie.

Vals. Un ascultător: Cine a inventat valsul? Radio Erevan: Cum adică, tovarăşe!? Bineînţeles că tot Lenin, prin istorica sa lucrare „Un pas înainte, doi paşi înapoi”.

Viaţă. Viaţa începe abia după 50, a spus un bărbat… Şi a comandat 50 de votcă!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: