La o mică discuţie cu o legendă vie, Fidele Gouandjika, fondatorul Qwan-Ki-Do în România

Cine nu a visat vreodată că poate face mişcările lui Bruce Lee şi îşi poate fortifica trupul şi spiritul ca luptătorul chinezo-american. Acest lucru a fost posibil în partea de nord a Moldovei datorită maestrului Fidele Gouandjika.

Originar din Republica Centrafricană, maestrul Fidele Gouandjika a ajuns în România pentru prima oară pe 1 decembrie 1977. În primul trimestru din ’78, tânărul sensei a înfiinţat la Iaşi un club de arte marţiale în cadrul căruia a introdus cursuri de karate şi Qwan-Ki-Do. Tot în acelaşi an, Fidele Gouandjika a ajuns şi la Suceava unde primii săi elevi care au învăţat karate şi Qwan-Ki-Do au fost Gheorghe Vasilaş şi Mihai Airinei.

Cursuri de arte marţiale erau clandestine în România. În urmă cu 42 de ani, luptele sportive de origine japoneză şi yoga erau interzise prin Hotărârea nr. 1253 din 27 august 1982 a Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport. Potrivit acesteia, cercurile de yoga şi karate erau interzise pentru prevenirea unor practici dăunătoare activităţii sportive. Totuşi, la Iaşi, Suceava, Fălticeni şi Botoşani, fete şi băieţi, studenţi şi profesori participau la cursurile de karate şi practicau stilul de luptă adus în România de Fidele Gouandjika – Qwan-Ki-Do. Întâlnirile practicanţilor artelor marţiale erau clandestine, în aer liber.

Revenit zilele trecute la Suceava după mulţi ani, maestrul Fidele Gouandjika a acceptat să ne împărtăşească din experienţa sa, într-un scurt interviu.

– Maestre Gouandjika este o onoare pentru mine să vă cunosc. Când aţi fost pentru prima dată la Suceava?

– Nu am numărat anii, dar ţin bine minte că pentru prima dată la Suceava am venit în 1978 şi primii mei elevi care au deprins mişcările de Karate au fost Gheorghe Vasilaş şi Mihai Airinei. Pe lângă karate au promovat Vietvodao, un stil de arte marţiale vietnamez pe care apoi l-am transformat în Qwan-Ki-Do. Unul din primii mei elevi de la Iaşi, Carol Derla, a începtul Qwan-Ki-Do-ul la Suceava, în sala Liceului „Petru Rareş” în 1984.

– De ce a prins atât de bine stilul acesta, Qwan-Ki-Do, în România şi cu ce se deosebeşte de karate, de exemplu?

– Qwan-Ki-Do are mişcări fluide, naturale şi poate fi practicat de oricine. Karate este înclinat mai mult pe partea sportivă şi are un stil geometric. Qwan-Ki-Do este o ramură a artelor marţiale care se adresează atât trupului, cât şi minţii, şi în traducere înseamnă arta de a trăi.

Ce amintire deosebită aveţi din România, ce v-a plăcut aici mai mult?

– Am o mulţime de amintiri plăcute din România. Am învăţat timp de un an limba română şi apoi m-am înscris la Facultatea de Electrotehnică de la Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iaşi (actuala universitate tehnică), pe care am absolvit-o în 1983. Cel mai mult am apreciat la români prietenia pe care mi-au arătat-o. Am fost emoţionat de acest lucru. Şi acum am un sentiment incredibil faţă de România şi în plus şi soţia mea este de aici, de la Bacău. Am patru copii şi mă mândresc cu ei şi am o parte din sufletul meu aici.

Am înţeles că aţi reprezentat România la un campionat european de arte marţiale?

– Îmi aduc aminte că am fost la Milano, în Italia, la două competiţii internaţionale de arte marţiale, în 1981 şi 1982, şi am concurat pentru România. La primul turneu am participat singur, şi am cucerit medalia de argint la lupta cu bastonul lung.

La al doilea am fost acompaniat de unul dintre elevii mei de la Qwan-Ki-Do, congolezul Dgiengue Jean Isidore, pentru că acest campionat era pe echipe. Cum ar fi trebuit să fim trei, pe lângă elevul meu din Congo, am cooptat în formaţia României un francez, căruia i-am zis Sorin Aruştei. Am fi câştigat medalia de aur, însă în meciul decisiv a trebuit să luptăm contra Franţei şi colegul nostru de adopţie nu putea să se bată contra ţării sale, aşa că am luat medalia de argint.

Valoarea celor două trofee, primele obţinute de România la campionate internaţionale de arte marţiale, a fost recunoscută abia după 25 de ani şi am fost încântat şi bucuros să le ofer României, odată cu organizarea primului campionat mondial de Qwan-Ki-Do la Bucureşti.

Din câte ştiu, în artele marţiale perfecţionarea este continuă?

– Aşa este, am fost de multe ori în Franţa şi m-am perfecţionat cu maestrul Phan Huang, discipol şi el al maestrului nostru Pham Xuan Tong. Şi acum ne întâlnim în fiecare an la Toulon pentru un festival internaţional de arte marţiale şi ne împărtăşim experienţele acumulate.

Ce părere aveţi despre dezvoltarea Qwan-Ki-Do în România?

Noi am început ascunşi şi au fost foarte puţini care au avut curaj, dar acum sunt peste 3.000 de practicanţi de Qwan-Ki-Do în România. Am avut elevi foarte buni aici şi mare parte dintre ei au ajuns să fie preşedinţi sau responsabili ai Federaţiilor de Arte Marţiale sau Qwan-Ki-Do în Germania, Spania, Elveţia, Franţa şi Canada, acolo unde este fostul meu elev, suceveanul Carol Derla. Şi în România, directorul tehnic Qwan-Ki-Do este un fost elev al meu, Ovidiu Covaci, 7 Dang în Qwan-Ki-Do. El este în prezent unul dintre cei mai respectaţi maeştri de Qwan-Ki-Do din lume şi eu cred că el reprezintă viitorul acestei arte marţiale la nivel mondial.

Ştiu că aţi început şi o carieră politică, cum se împacă politica cu artele marţiale?

– După ce mi-am luat bacalaureatul am înţeles că pot să fac mai mult pentru ţara mea, Republica Centrafricană. Republica Africa Centrală şi-a câştigat independenţa faţă de Franţa la 13 august 1960. La 31 decembrie 1965, Bokassa, fost locotenent centrafrican din armata franceză, a organizat o lovitură de stat, în urma căruia a cumulat funcţiile de preşedinte, prim-ministru şi ministru al apărării.

În 1976, generalul Jean-Bédel Bokassa, admirator al lui Napoleon Bonaparte, s-a autoproclamat „împăratul Bokassa I” şi a transformat Republica Centrafricană în „Imperiul Centrafrican”.

Când am absolvit 10 clase am luat un brevet, însă profesorii mei sau conducătorii aveau în acele vremuri doar patru clase. Cum Bokassa s-a proclamat împărat pe viaţă, urma ca şi urmaşii lui să deţină acelaşi titlu. Am fost arestat şi dus în faţa unui tribunal militar pentru părerile mele contrare regimului. Când m-au lăsat să vorbesc, le-am spus tuturor, şi împăratului, că poate să-şi facă imperiu unde vrea, dar la mine în cartier vreau să fie republică. I-am mai spus că fiul său nu a putut să ia Bacalaureatul şi atunci cum ar putea el să mă conducă pe mine sau pe colegii mei? Trei luni de zile am fost deţinut, dar faptele mele au ajuns la urechile puterilor mondiale şi France International, Vocea Americii, televiziuni şi posturi de radio au sărit în apărare mea.

Am fost eliberat şi exilat în România. Atunci mi-am dat seama că vreau să schimb ceva în ţara mea şi să ajung într-o poziţie care să-mi permită acest lucru.

După finalizarea studiilor în România, am revenit în ţara mea de origine unde, din 1984 până în 2005, am predat fizică la liceu şi la facultate, în Bangui – capitala Republicii Centrafricane. Apoi, am lucrat pentru societatea naţională de telecomunicaţii, Socatel, de unde am plecat după ce am fost ales membru al Consiliului Audiovizualului.

Între 1999 – 2005, am candidat de două ori la alegerile prezidenţiale din Republica Centrafricană. După 2005 şi până în 2013, am condus mai multe ministere: telecomunicaţii, reconciliere naţională, agricultură şi dezvoltare rurală şi am fost, inclusiv, ministru purtător de cuvânt al Guvernului.

În 2013 a fost o nouă lovitură de stat în ţara mea şi am fost obligat să mă retrag. Şi unde altundeva am fost primit întotdeauna ca acasă decât în România? Aşa că am venit la Bacău, de unde este soţia mea. În 2015, am candidat iar la alegerile prezidenţiale din ţara de origine. Acum sunt ministru cu atribuţii de consilier special al preşedintelui republicii. Sunt foarte mândru şi de copiii, şi de nepoţii mei, unul dintre fii mei fiind numit de Nicolae Meleşcanu, ministrul Afacerilor Externe, trimis special al României în Republica Centrafricană.

Care este viitorul artelor marţiale şi al Qwan-Ki-Do?

Au apărut forme superioare ale practicării artelor marţiale, precum, Tam khi the, şi cred că domnul Gheorghe Vasilaş vă poate spune mai multe.

„Artele marţiale nu reprezintă doar lupte, ci şi practici speciale de concentrare şi de înţelegere a funcţionării universului şi a corpului uman.

Qi Gong – în limba chineză, Tam Khi The – în vietnameză, Reiki – în japoneză, toate reprezintă acelaşi lucru – tehnici de control ale energiei vitale.

Corpul uman funcţionează cu energie, numită «energie vitală», iar această energie trebuie să fie în echilibrul permanent cu universul şi pământul. Orice dezechilibru energetic duce la o funcţionare mai dificilă a organismului şi în cele din urmă la boală.

Îmbătrânirea este, de fapt, o manifestare a consumului energiei vitale. Din fericire, există tehnici de control ale energiei, de încărcare şi stocare a acesteia în Tan Tien – o zonă din jurul ombilicului, de unde poate fi luată conştient şi folosită în beneficiul propriilor organe sau, mai mult, această energie poate fi transferată prin tehnici speciale altor persoane care au lipsă de energie şi datorită acestui fapt suferă de diferite boli.

Pe practicanţii de arte marţiale aceste tehnici îi ajută la executarea unor procedee dificile, care necesită mare concentrare şi forţă.

Trebuie să vă mai spun faptul că maestrul Fidele Gouandjika a primit în acest an o recunoaştere a meritelor sale din partea Federaţiei Române de Arte Marţiale. Acest fapt a fost transmis chiar de către preşedintele FRAM, Kancho Florentin Marinescu, 8 Dan în Karate-do, 7 Dan în judo şi 9 Dan în Kempo. Să nu uităm faptul că Fidele Gouandjika are 8 Dang în Qwan-Ki-Do, cel mai mare grad acordat unui practicant de Qwan-Ki-Do şi 7 Dan în Karate-do,” ne-a spus Gheorghe Vasilaş, 4 Dan în jiu jitsu, 4 Dan în judo, 2 Dan în Karate-do şi 2 Dan în Aikido.

– Avem şi aici, la Suceava, un club premiat de Qwan-Ki-Do…

– Am auzit numai lucruri bune despre acest club, iar domnul Vasilaş mi-a povestit despre rezultatele obţinute sub comanda lui Ovidiu Zegrea. Clubul He Pai, Cocorul Alb, a fost înfiinţat de Cătălin Onisie.

În anul 2018, He Pai Suceava a avut 95 de sportivi participanţi la campionatele naţionale, cel mai tânăr sportiv de 6 ani, iar cel mai vârstnic de 48 ani. Sucevenii sunt în creştere faţă de anii anteriori lui 2018 la toate capitolele. Astfel, la numărul de participanţi la campionatele naţionale în 2016 au avut 70, în 2017 au participat 83 de sportivi, iar anul trecut, 95.

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. ALEXANDROAE MIHAI says:

    Ma bucur sa aud lucruri bune,despre arte martiale-n Suceava,mai ales ca eu am fost,cel care a pus bazele Judoului si jiu jitsu,in orasul Suceava in anul 1967,dupa absolvirea facultatii.Sunt mandru de fostii mei elevi si prieteni de nadejdie,VASILAS GHEORGHE si AIRINEI MIHAI,plus(MUNTEANU CEZAR,PANZARU RADU si altii).Vasilas si Airinei au continuat,sa se ocupe de JUDO,obtinand rezultate excelente in acest domeniu,ca antrenori si arbitrii nationali.Motiv pt care au fost recunoscuti ca maestri si recompensati cu diferite grade de Centuri Negre(Dani se cheama in Judo).

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: