Picătura de istorie

Pelerin prin Tesalonic (1)

Mănăstirea Vlatadon

La Tesalonic, la Institutul Patriarhal de Studii Patristice, ce îşi are sediul în incinta Mănăstirii Vlatadon, a fost vernisată la începutul lunii octombrie expoziţia Frumuseţea noastră sacră – Icoane bizantine din Tesalonic. Înainte de a vizita această expoziţie de icoane de o frumuseţe şi valoare inestimabilă, am făcut un popas duhovnicesc în Biserica catholicon a Mănăstirii Vlatadon, întemeiată în jurul anului 1351, de către fraţii Dorotei şi Marcu Vlattas, doi călugări originari din Creta, ucenici ai Sf. Grigorie Palama. Mănăstirea se află pe o pantă stâncoasă deasupra Golfului Termaikos astfel explicându-se faptul că acest loc este adesea numit Balconul din Salonic.

 O primă atestare documentară a acestei mănăstiri este din anul 1400, într-o scrisoare a patriarhului Matei, când este amintită Mănăstirea Pantocratorului întemeiată de Dorothei. De altfel şi inscripţia aşezată deasupra uşii de intrare în biserică aminteşte de cei doi ctitori.

 Biserica cu hramul Schimbarea la Faţă, construită pe ruinele unei biserici anterioare, are planul cruce înscrisă şi a suferit în decursul timpului numeroase modificări, cu ocazia restaurărilor. Tradiţia menţionează faptul că în acest loc a poposit şi a propovăduit tesalonicenilor Sf. Apostol Pavel în anul 51, în timpul celei de a doua călătorii. Sunt consemnate în istorie numeroasele danii făcute de împărăteasa Ana, soţia împăratului Andronic al III-lea Paleologul, în vremea în care gândirea palamită începuse să fie răspândită în Bizanţ.

 În 1387, când este consemnată prima cucerire de către turci a oraşului Tesalonic, biserica a fost transformată în geamie, dar, după 1430, viaţa monahală a revenit în această mănăstire până în zilele noastre. În timpul stăpânirii turceşti, biserica şi mănăstirea au purtat şi numele Cavus, deoarece se afla lângă turnul Cavus Bey, care străjuia zidurile fortificate ale oraşului de sus Tesalonic (Yedi Kule). De altfel, tradiţia orală spune că acel comandant cu numele Cavus ar fi fost vindecat miraculos de boala de care suferea în această mănăstire, motiv pentru care a cerut ca ea să fie lăsată în continuare să funcţioneze ca mănăstire creştină, iar după moarte el a fost înmormântat în apropiere, mormânt ce se vede şi acum.

 Din vechea construcţie se păstrează până astăzi altarul şi un paraclis lateral închinat Sf. Apostoli Petru şi Pavel, situat în dreapta altarului, unde se conservă fragmente de frescă datând din vremea construcţiei bisericii şi care constituie o frumoasă mostră a picturii bizantine create de Şcoala macedoneană (sec. XII-XIV).

 Mănăstirea păstrează numroase manuscrise şi cărţi religioase de mare valoare, precum şi o impresionantă colecţie de icoane bizantine. În această mănăstire au fost păstrate o bucată de timp moaştele Sf. Grigore Palama, aduse de la Biserica Sf. Sofia, transformată între timp în moschee de către turci. Începând cu 1630, mănăstirea a devenit dependentă de Mănăstirea Iviron din Muntele Athos, printr-un act patriarhal dat de patriarhul Kiril Lukaris, recâştigându-şi iar independenţa după aproape cincisprezece ani printr-un act patriarhal dat de patriarhul Ioanichie.

 În secolul XX, mai precis între 1923 şi1940, sub stăreţia lui Ioachim din Iviron a fost construită actuala stăreţie, precum şi paraclisul închinat Maicii Domnului.

Mănăstirea păstrează până în zilele noastre un bogat patrimoniu religios, alcătuit din relicvare în care se păstrează fragmente din moaştele unor sfinţi (Sf. Grigore Teologul, Sf. Iacob Persul, Sf. Atanasie, Sf. Procopie etc.). Tradiţia consemnează, pe baza afirmaţiei patriarhului Kiril Lukaris, din 1633, faptul că în tezaurul acestei mănăstiri ar fi existat Potirul folosit de Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taină. De asemenea, impresionează colecţia de icoane de factură bizantină, începând cu Icoana Maicii Domnului Odighitria – Îndrumătoarea, datată 1360-1380, precum şi icoane de secol XV – XVII. Alături de acestea, un loc aparte îl ocupă cele 93 de manuscrise datate din secolul X până în secolul al XIV-lea.

 Complexul monahal Vlatadon este o mărturie creştină constantă şi continuă peste veacuri, transmiţând în timp şi peste timp mesajul vieţii isihaste începute acum mai bine de şase veacuri.

Dr. VASILE M. DEMCIUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!