Aurel Băeşu, un pictor de front

 La Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni a avut loc, pe 1 Decembrie, vernisajul expoziţiei „Un pictor de front. Aurel Băeşu (1896-1928). Portrete”. Proiectul a fost iniţiat de Complexul Muzeal Judeţean Neamţ şi este realizat în colaborare cu Muzeul de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni, Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Naţional Cotroceni, Complexul Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi, Complexul Muzeal Judeţean „Iulian Antonescu” Bacău şi colecţionari particulari.

Aurel Băeşu s-a născut pe 26 mai 1896, la Fălticeni. Între 1907 şi 1912 urmează cursurile gimnaziului „Alecu Donici” din Fălticeni, unde dă dovadă de reale aptitudini pentru desen, ceea ce îl determină ca în anul 1912 să se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Iaşi, unde studiază pictura timp de 4 ani, fiind distins de Academia Română, în anul 1915, cu Premiul I „Lecomte de Nöuy” pentru desen.

Aurel Băeşu, un pictor de război

Conform moderatorului evenimentului, Teodor Brădăţanu, managerul Muzeului de Artă din Fălticeni, la 90 de ani de la trecerea în eternitate, pictorul Aurel Băeşu revine în atenţia publicului fălticenean prin calitatea sa de „artist combatant”. Constantin Prezan, comandantul Statului Major General al Armatei, a decis, în vara anului 1917, să adune sub drapel majoritatea sculptorilor şi pictorilor, pentru a crea un muzeu naţional militar care să reunească lucrările artiştilor români inspirate din realităţile războiului. Opera de front a artistului Aurel Băeşu, care a fost pe front începând cu luna noiembrie 1916, cuprinde compoziţii ample în ulei, care surprind scene de luptă, momente din viaţa militarilor participanţi la Marele Război, dar mai ales lucrări de grafică consacrate fiinţei umane, „portrete individuale în creion, mărturii remarcabile ale calităţilor sale de grafician”.

„O parte dintre exponate aparţin muzeului nostru, dar nu s-a mai întâmplat până acum pentru muzeul din Fălticeni să aducem exponate care sunt clasate în tezaur. Dna dr. Mihaela-Cristina Verzea, directorul adjunct al Complexului Muzeal Judeţean Neamţ, a dovedit un efort susţinut pentru un demers muzeografic care se doreşte a fi deopotrivă recuperator şi revelator, având în vedere birocraţia” a precizat Teodor Brădăţanu.

Demers expoziţional consacrat Centenarului Marii Uniri

Calitatea de artist „mobilizat” a lui Aurel Băeşu a permis realizarea acestui demers expoziţional consacrat Centenarului Marii Uniri. Opera de front a artistului Aurel Băeşu cuprinde compoziţii ample în ulei, care surprind scene de luptă, momente din viaţa militarilor participanţi la Marele Război, dar şi lucrări de grafică cu portrete individuale ale ostaşilor români.

Aşa cum am aflat de la dr. Mihaela-Cristina Verzea, iniţial, expoziţia reunea 80 de lucrări, dintre care mai bine de jumătate vizau opera de front a lui Aurel Băeşu, operă nu foarte consistentă ca număr, dar „de o valoare excepţională”.

 „Aurel Băeşu a fost pe front până în anul 1918 şi pictează chipurile războiului. Veţi vedea şi grafica care provine de la Muzeul de Artă din Bacău, în care sunt prezentaţi ofiţeri ruşi şi români, soldaţi români în diferite ipostaze, pentru că Aurel Băeşu a fost atras de chipul uman mai mult decât de scenele de luptă.

Expoziţia ajunge la Fălticeni într-o formulă aproape completă, lipsesc doar zece lucrări din patrimoniul Muzeului Naţional de Artă şi o lucrare din patrimoniul Muzeului Naţional Cotroceni, o scenă de luptă. Am apelat şi la Muzeul Militar Naţional «Regele Ferdinand I» pentru a aduce în această expoziţie întreaga operă a lui Aurel Băeşu. Din cauza unor reglementări juridice, Muzeul Militar Naţional nu mai împrumută muzeelor din ţară bunuri de patrimoniu fără ca acestea să fie clasate în categoria Tezaur al Patrimoniului Cultural Naţional Mobil şi, astfel, nu am reuşit să aducem aceste piese; dar am reuşit să aducem câteva din schiţele realizate de Aurel Băeşu.

Expoziţia rezumă ce are mai esenţial şi ce ne-am propus noi, calitatea de pictor de front a lui Aurel Băeşu. L-am prezentat pe Aurel Băeşu în calitate de pictor de front şi pentru că războiul i-a marcat existenţa. Ştim foarte bine că Aurel Băeşu s-a îmbolnăvit în perioada în care a fost mobilizat pe front, fiind în marşuri de sute de kilometri, mâncând mizerabil, aşa se exprimă chiar artistul, stând în frig, ploaie şi zăpadă şi acest lucru a cauzat boala sa, tuberculoza” a spus dr. Mihaela-Cristina Verzea.

Gustul pentru peisaj îşi are rădăcinile în opera sadoveniană

Pictorul, născut la Fălticeni şi trecut la cele veşnice în 1928, la Piatra Neamţ, la doar 32 de ani, i-a stârnit interesul scriitorului Grigore Ilisei, aducându-i aminte de locurile copilăriei şi de Muzeul Fălticenilor întemeiat de Vasile Ciurea, în care se regăseau alături de peisajele „tihnite” portretele unor fălticeneni de vază cum ar fi Ion Dragoslav şi Vasile Savel. Despre creaţia artistului fălticenean şi expoziţia care însumează aproape 100 de lucrări de pictură şi grafică au vorbit şi pictorul Mihail Gavril şi inginerul Vasile Tofan.

„Cred că este, în primul rând, o datorie morală pentru Fălticeni să-i cinstească memoria. Aurel Băeşu este legat de trei centre urbane româneşti şi unu din afara frontierelor. Fălticenii sunt primordiali, pentru că sunt locul genezei sale, s-a născut aici şi a stat până când a absolvit gimnaziul Alecu Donici. La 16 ani era student al Şcolii de Arte Frumoase de la Iaşi. Aici s-a format într-un spirit academic, în ambianţa italiană şi franceză, puţin constrângătoare pentru formaţia lui. Apoi a mers la Roma, unde a studiat fără să termine, şi s-a remarcat foarte repede în expoziţiile la care a fost prezent. S-a stabilit la Piatra Neamţ, probabil şi din cauza bolii de care suferea, fără nicio speranţă de viaţă, unde a avut companioni cu care a fost afin, cu care a putut intra într-un dialog şi care i-au creat un cadru care a fost stimulator pentru creaţia sa. Şi acolo a şi sfârşit, la 32 de ani.

Băeşu face parte din prima generaţie post-grigoresciană şi peisajul este influenţat în mare măsură de Nicolae Grigorescu, dar reuşeşte totuşi să iasă de sub mantaua acestui mare artist şi să-şi găsească rostirea, nota proprie. Gustul pentru peisaj îşi are rădăcinile în opera sadoveniană, Băieşu găsind echivalenţe plastice şi transpunând priveliştile din opera sadoveniană cu tihna, cu armonia lor lăuntrică, cu elementele de expresivitate maximă în peisaje care sunt dăinuitoare şi astăzi. Unele din ele se află în tezaurele fălticenene, pentru că Băeşu a avut o legătură cu unul din marile spirite ale acestui loc, un spirit cultural şi un ziditor în acelaşi timp. Este vorba de Vasile Ciurea, Băeşu fiind un dăruitor al muzeului zidit de Ciurea pentru ca acesta să aibă forţă, să însemne ceva” a precizat criticul de artă şi scriitorul Grigore Ilisei.

Grigore Ilisei a făcut şi o comparaţie între Nicolae Labiş şi Aurel Băeşu.

„Într-un fel poate exista o similitudine între Nicole Labiş, care-i tot din această parte a ţării, care s-a stins foarte repede, la 21 de ani… Amândoi, şi Labiş, şi Aurel Băeşu, au ars intens şi au realizat într-un timp ireal de scurt – aşa cum a fost şi cazul lui Eminescu, o operă care este solidă şi peste care nu se poate trece. Labiş a avut rolul lui, practic marea generaţie a anilor ’60, cu Nichita Stănescu, îi datorează foarte mult. El a deschis nişte porţi pe care apoi ei au putut umbla. Şi Aurel Băeşu, la fel, s-a consumat cu o intensitate aproape voltaică, reuşind să dea această operă solidă peste care, aşa cum spuneam, nu se poate trece, ea are un loc al ei bine situat în istoria artelor frumoase româneşti” a precizat Grigore Ilisei.

Cunoscutul scriitor, originar din Fălticeni, a mai spus că oraşul Fălticeni îi datorează mult lui Aurel Băeşu şi ar trebui să facă mai mult pentru cultivarea memoriei acestui mare artist, pentru că „în depozite există lucrări de mare valoare ale lui Aurel Băieşu, ilustrând cele două mari direcţii care sunt caracteristice picturii sale: pe de o parte peisagistica, în care excelează acest mare artist, şi după aceea portretistica, pe care o vedem în faţa noastră şi care este dovada unei capacităţi extraordinare de citire a sufletului omenesc împreună cu mijloace tehnice care îi permit să redea acest fior al vieţii în fiecare dintre aceste lucrări pe care le privim. Fălticenii au o datorie mare în această privinţă, mai ales că Fălticenii nu sunt numai locul naşterii, sunt şi locul primelor impulsuri, al primelor porniri” a mai spus Grigore Ilisei.

Atmosfera de sărbătoare a vernisajului a fost completată de un recital al pianistul Ciprian Gagiu, profesor la Colegiul de Artă din Suceava.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!