Pe simezele Galeriei de Artă „Ion Irimescu” din Suceava, ni se prezintă, până pe 5 noiembrie 2018 – relevante, importante şi de mare impact, acum, în anul Centenarului, cu toate că, la drept vorbind, scopul lor nu au fost exclusiv ghidat către acest eveniment, ci a fost înfăptuit doar din pasiune, dăruire şi pură intuiţie către artă -, pictură şi grafică de Niculai Moroşan şi Emilian Adrian Gavrilean, care constituie o dovadă de patriotism, dragoste şi devotament pentru români, pentru ţară şi pentru zona geografică în care trăiesc cei doi artişti.
Această expoziţie are înmagazinat sentimentul mândriei, al mândriei că suntem români, că avem meleaguri atât de frumoase, că avem străbuni de la care am avut atât de multe de învăţat şi că mai avem speranţa spre mult mai bine, spre etapa de evoluţie pe o treaptă superioară. Dar şi al pioşeniei. De exemplu, în lucrările lui Emilian Adrian Gavrilean întâlnim reprezentarea atentă şi de meticuloasă a îngerilor, unde apariţia lor în lumea oamenilor constituie de fapt o epifanie a sacrului. Ei sunt simboluri ale lumii spirituale, iar din punct de vedere uman simbolizează aspiraţiile spre perfecţiune, sufletul pur şi elanurile ascensionale. Artistul îşi eliberează energia creatoare simţind un puternic ataşament faţă de sacralitate, totul ducând către mirificul travaliu dătător de lumină şi speranţă.
Se observă că artistul Emilian Adrian Gavrilean evoluează rapid spre această nişă, iar emoţia sa artistică are virtuţi dinamice şi trebuie înţeleasă ca un proces cu un larg spectru modelator, el însuşi iniţiator al emoţiilor cunoaşterii în cel mai cuprinzător sens, şi care ascunde în compoziţiile sale câteva subiecte-cheie ce invită publicul să le descâlcească, anticipeze, analizeze şi să le gândească.
Imaginaţia noastră cuprinde o mulţime de elemente care se nasc fie din cultura însuşită de-a lungul timpului, fie din meditaţii, vise, călătorii şi aşa mai departe. O dovedesc creaţiile plurivalente ale artistului Niculai Moroşan. De această dată, artistul nu este fixat pe o redare concretă a realităţii, exactă, ci mai curând utilizează instrumentele creaţiei pentru a-şi ispiti propriul bagaj de imagini asimilate în tabăra de la Vama, pentru a le hotărî un loc şi un sens ierarhic pe care îl ocupă în întreaga sa fiinţă. El nu imită natura, ci o reflectă în mod asumat.
Într-adevăr, peisajele sale sunt impresionante şi ne împărtăşesc câteva elemente decizionale ale expediţiei din sânul primitor al naturii din comuna Vama. Această tabără a constituit o sursă inepuizabilă de motive, simboluri, teme, influenţe atât pentru artistul Niculai Moroşan, cât şi pentru artistul Emilian Adrian Gavrilean şi nu numai lor, cât şi al altor colegi din breaslă.
Dispunerea obiectelor, accentele de lumină, minuţia tratării detaliilor, relevă meşteşugul pictorului dublat de preocuparea de a însufleţi compoziţiile, pictate atât de bine, de atent, cu o nedisimulată voluptate. Peisaje sale impresionează în primul rând prin sensibilitatea rafinată şi acurateţe. Orice ar picta, artistul Niculai Moroşan aşterne culoarea sub un rafinament cromatic deliberat, creează chiar reliefuri cu sugestii şi ritmuri sonore.
Din nefericire, societatea contemporană ne manipulează ca să vedem şi să devenim produsul pe care ea îl vinde, ne îngrădeşte imaginaţia, ne asfixiază dorinţele, astfel încât noi, muritorii de rând, renunţăm încet, încet, mult prea uşor la a mai visa şi la a deveni ceea ce ne-am dorit odinioară. Dar aceşti doi artişti, cu roadele muncii lor, cu rezultatele credinţei şi pasiunii lor, ne-au arătat că se poate, că poţi rămâne demn şi să îţi păstrezi dorinţa personală acolo sus şi să ajungi să te distingi din grup, să emoţionezi cu adevărat publicul, dar la modul pacifist şi constructiv, prin intermediul creaţiilor, care sunt la unison cu natura, cu poveştile de odinioară, cu credinţa cea de nezdruncinat, pentru simplul scop precis de a ne trezi conştiinţa somnolentă, de a ne însufleţi spiritul şi de a guverna graniţa dintre real şi imaginar.
Talentul şi hărnicia artiştilor Niculai Moroşan şi Emilian Adrian Gavrilean sunt exemplare şi dovedesc şi cu această ocazie că ei îşi afirmă înţelegerea pentru realităţile fundamentale ale culturii şi că ceea ce îşi impun constituie o anume ordine ce va aduce un rezultat prolific.
Critic de artă DELIA IOANA LEIZERIUC
Comentarii