În anul Centenarului Unirii este necesară promovarea şi cunoaşterea mai amănunţită a adevăratelor valori naţionale, fie slujitori ai Muzei Clio, fie oameni de ştiinţă şi cultură, care s-au născut în perioada interbelică în România întregită şi au lăsat moştenire istoriografiei româneşti valoroase opere ştiinţifice. Cu atât mai mult când este vorba de personalităţi născute dincolo de Prut.
Astfel se explică iniţiativa Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” – Filiala Iaşi a Academiei Române în colaborare cu Institutul de Istorie, Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova, de a organiza la Donduşeni – Rep. Moldova, Conferinţa ştiinţifică internaţională omagială – Istoricul Leonid Boicu – omul şi opera, prilej fericit de a readuce în actualitate personalitatea celui ce a fost Leonid Boicu, istoric născut în 1931, în localitatea Donduşeni.
Contribuţia distinsului istoric Leonid Boicu în cercetare a fost şi rămâne una esenţială, lucru văzut prin principalele coordonate tematice ale operei sale, concretizată în circa 70 de titluri, ce nu şi-au pierdut valoarea ştiinţifică pe parcursul anilor trecuţi de la moartea sa prematură – reprezentând istoria social-economică şi politică a României în epoca modernă şi istoria raporturilor internaţionale ale Principatelor Moldovei şi Ţării Româneşti în veacurile al XVIII-lea şi al XIX-lea.
Totul a pornit de la faptul că în primăvara acestui an Vlad Mischevca, de la Institutul de Istorie din Chişinău, căuta volumul Leonid Boicu, Scrieri istorice alese, apărut la Iaşi, în 2011, prin osârdia cunoscutului prof. univ. dr. Dumitru Vitcu de la Universitatea Ştefan cel Mare Suceava. În timpul acelei întâlniri, cei doi distinşi istorici au rememorat momentul când, cu ceva timp în urmă, au fost omagiaţi postum doi istorici basarabeni – Leonid Boicu – 85 de ani de la naştere şi Alexandru Boldur – 130 de ani de la naştere. În acest context, Vlad Mischevca a propus organizarea unei conferinţe omagiale închinate lui Leonid Boicu la Donduşeni – Rep. Moldova, locul de naştere al istoricului. Evident, prof. univ. dr. Dumitru Vitcu a fost de acord, revenindu-i sarcina de a mobiliza pe istoricii din Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” – Filiala Iaşi a Academiei Române, care să aibă ceva de spus despre Leonid Boicu, iar lui Vlad Mischevca, pe colegii de la Institutul de Istorie din Chişinău.
Şi astfel a avut loc această conferinţă la care din partea dreaptă a Prutului au participat acad. Alexandru Zub, prof.univ. dr. Gheorghe Cliveti, directorul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” – Filiala Iaşi a Academiei Române, prof. univ. dr. Mihai Cojocaru, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, şi prof. univ. dr. Dumitru Vitcu, iar din partea stângă a Prutului au participat prof. univ. dr. hab. Demir Dragnev, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Moldova, cercetătorul ştiinţific Ion Negrei, de la Institutul de Istorie din Chişinău.
În comunicările ştiinţifice, în primul rând s-a insistat pe statutul însuşi al istoriei, care în ultimele decenii a fost readus în discuţie, adesea cu un scepticism deconcertant relativ la aptitudinea istoricului de a recupera, fără distorsiuni subiective, datele realităţii de care se ocupă. Istoria – s-a spus la un moment dat în cadrul discuţiilor – este mereu contemporană, pentru că ea dezvăluie în genere o atitudine pragmatică faţă de trecut şi un mod de a-l valoriza în profitul actualităţii.
Concluzia acestei manifestări ştiinţifice în care s-a omagiat un istoric şi opera sa, insistându-se pe ceea ce înseamnă a scrie şi a face istorie, a fost exprimată foarte clar de către academicianul Alexandru Zub, care în stilul lui specific arăta că înainte de a exista o profesie de istoric, o meserie ca atare, a existat nevoia puterii constituite de a se întemeia şi istoriceşte, iar această nevoie a făcut să se nască discursul legitimant.
Dr . VASILE M. DEMCIUC
Comentarii