Înălţare duhovnicească de neuitat la Aşezământul monahal „Acoperământul Maicii Domnului” Gheorghiţeni, Dorna Arini

„Dacă veţi urca vreodată spre partea de sus a ţării, şi eu vă sfătuiesc să urcaţi…” Aşa îşi începea una din scrierile sale Geo Bogza, cu vreo 50 de ani în urmă, când scriitorul se regăsea în programa şcolară a elevilor de liceu. Fraza venea pe fondul descoperirii frumuseţilor oferite de natura din nordul ţării.

Evident, nu sfatul lui Geo Bogza m-a adus în ziua de 1 octombrie a.c. în ţinutul Dornelor, ci invitaţia părintelui paroh de la Iacobeşti, Marius Nicuşor Ungureanu, la rândul său invitat de ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului şi al Constanţei, prorector al Universităţii de Teologie Constanţa, conducătorul lucrării de doctorat a părintelui. Mai exact, în satul Gheorghiţeni, comuna Dorna Arini, până a ajunge la Vatra Dornei, venind de la Suceava, la stânga, spre Broşteni, încă vreo 10 km, sat care, pe lângă frumuseţea geografică dăruită de Dumnezeu, străluceşte, din anii 2000 încoace, prin Aşezământul monahal de maici, cu turle măreţe şi rugătoare, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului, Sfântul Mare Mucenic Procopie, Sfânta Cuvioasă Elisabeta”, tocmai sărbătoarea cu care debutează luna octombrie a fiecărui an; dar şi prin Baza de tratament recuperator „Procopie şi Elisabeta”, cu renumitele ape minerale ale Dornelor.

Noaptea nu-şi retrăsese vălurile de întuneric când ne-am îndreptat spre Dorna Arini, plecând din Burdujenii Sucevei, bucurându-ne de privilegiul oferit de a rula pe şoseaua modernă care leagă două direcţii importante: cea spre Siret – ieşirea din ţară, de cea spre Cluj, investiţie modernă şi de amploare a timpurilor postrevoluţionare, care ne-a scutit de mulţi kilometri în plus.

Abia pe la Gura Humorului ne-a îmbrăţişat lumina zilei de 1 octombrie, făcându-ne călătoria mai uşoară şi mai în siguranţă. Termometrul maşinii arăta 1-2 grade Celsius, după Câmpulung covoarele de verdeaţă ale păşunilor fiind tot mai mult poleite de brumele scânteietoare. La Dorna Arini, verdele câmpiei era mai mult bănuit, albul strălucitor al brumei de toamnă amintind de frumuseţea peisajelor de iarnă ale acestor ţinuturi mirifice.

După peste două ore de şofat în forţă, dar cu precauţie şi dibăcie, părintele fiind la volanul Volskwagenului său cu mulţi cai putere, am ajuns în satul Gheorghiţeni, imediat apărându-ne în faţa ochilor complexul monahal „Acoperămîntul Maicii Domnului”. Impactul primei vederi a clădirilor aşezământului monahal este de-a dreptul copleşitor. Chiar de la intrare, prin poarta de sub turnul clopotelor, privirea este atrasă de acesta ca de un magnet, alunecând pe pereţii lui, care par că nu au sfârşit. Cu o înălţime de 60 de metri, turnul clopotelor, cu forma sa de piramidă tronconică arcuită, vrea parcă să atragă privirile pelerinului către Cer, într-un gest de mulţumire profundă, pentru că l-a învrednicit a ajunge în acest minunat loc. Şi pentru ca uimirea să fie completă, amintim că cel mai mare dintre clopotele acţionate automat cântăreşte nu mai puţin de 5 tone. Intrând în curte, clădirile, având în centru biserica, ni se înfăţişează în toată splendoarea lor. Construite din lemn, pe fundaţii din piatră şi beton, ele impresionează prin stilul arhitectonic, în principal cel maramureşean. Acoperişurile, în mai multe ape, sunt împodobite cu turnuri, turnuleţe, lucarne, toate în aceeaşi culoare, a frunzei de toamnă, galben veştejit; sculptura pereţilor exteriori de lemn ai bisericii – brâie orizontale cu linii curbe, diverse motive; şindrila, vopsită în culoarea amintită (nu dată cu ancestralul „catran”), toate acestea dau ansamblului arhitectural un specific aparte, probabil unic pe harta României.

Eşti uimit să afli că tot ce vezi în jur nu exista acum 20 de ani, că lucrările de construire au început în anii 1999 – 2000. Aşezământul monahal este ctitoria ÎPS Teodosie, înalt prelat al cărui traseu biografic este fascinant.

S-a născut în satul Gheorghiţeni în anul 1956, unde a şi copilărit, fiind al 17-lea copil al părinţilor săi, Elisabeta şi Procopie Petrescu, buni creştini, oameni cu frică de Dumnezeu, care şi-au educat copiii în acest spirit. După şcoala generală urmată la Dorna Arini şi după Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, îl găsim în anul 1976 student la Facultatea de Teologie din Bucureşti, pe care o absolvă în anul 1980, când obţine licenţa în teologie la disciplina „Îndrumări misionare”. Urmează primul doctorat, pe care-l obţine în anul 1999, cu teza „Cartea psalmilor şi importanţa ei în viaţa pastoral-misionară a bisericii”. În anul 2000 se înscrie la al doilea doctorat, la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, obţinând şi titlul de doctor în muzica religioasă în decembrie 2005.

Din bogata sa activitate profesională am reţinut: în anul 1982 este încadrat cântăreţ bisericesc la paraclisul patriarhal „Sfântul Antim”; la 1 octombrie 1986 este titularizat prin concurs în postul de asistent universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, secţia Practică; în anul 1987 a intrat la schitul Crasna, judeţul Prahova, ca frate de mănăstire, fiind tuns în monahism la 6 decembrie 1990 şi primind numele de Teodosie.

Urmându-şi predestinarea, ascensiunea ÎPS Teodosie este una de excepţie: la 24 februarie 1991a fost hirotonit ieromonah; la 22 martie 1994, Sfântul Sinod al BOR l-a ridicat la rangul de arhimandrit, totodată aprobând alegerea sa în funcţia de episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştiului, cu numele de Snagoveanul; la 3 aprilie 1994 a fost hirotonit arhiereu; la 21 februarie 2001, Sfântul Sinod a validat alegerea de către Colegiul Electoral Bisericesc a Preasfinţitului Teodosie Petrescu în scaunul de arhiepiscop al Tomisului, iar festivitatea de întronizare a avut loc în ziua de 8 aprilie 2001, în Duminica Floriilor, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate de Prea Fericitul Patriarh Teoctist în Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Constanţa.

Activitatea pastoral-misionară a ÎPS Teodosie este deosebit de încărcată, urmându-i imediat activitatea administrativ bisericească, activitatea social-caritativă şi activitatea publicistică, din care reţinem: şase lucrări personale, aproximativ 50 de articole în reviste de specialitate, 600 de articole în reviste şi cotidiene precum şi şapte cărţi.

Pentru activitatea sa a primit, în decembrie 2002, Steaua României în grad de cavaler, iar din noiembrie 2003 este membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă.

Din destăinuirile ÎPS Teodosie am reţinut câteva opinii, cugetări, care pot fi socotite adevărate îndreptare de viaţă: să ştiţi că belşugul de bucate nu aduce fericirea; fiind împreună, aceasta este cea mai mare bogăţie; …am muls vacile de la vârsta de 6 ani şi aveam chiar o pasiune, iubeam foarte mult animalele; …copilăria s-a contopit mai mult în muncă.

Ajungând un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, gândurile şi preocupările sale s-au îndreptat către satul în care a văzut lumina zilei, către părinţii Procopie şi Elisabeta, care i-au dat viaţă şi l-au educat în frica de Dumnezeu. Aşa se face că, primind moştenire o bucată de pământ în satul natal Gheorghiţeni, gândul i-a fost să înalţe pe aceasta un locaş de rugăciune, spre slava lui Dumnezeu şi veşnică pomenire a cinstiţilor săi părinţi.

Beneficiind de un cadru natural de o frumuseţe răscolitoare, la doi paşi de râul Bistriţa, pe un platou de dimensiuni modeste, având în spate culmile dealului Bărnărel, de pe care privitorul are în faţă panorama copleşitoare a împrejurimilor, aşezământul monahal capătă contur de unicitate pe harta României. Este marea realizare a unuia dintre cei mai mari fii ai satului Gheorghiţeni, ÎPS Teodosie.

Istoria acestui sfânt locaş începe aşadar în anul 1999 şi se concretizează într-unul dintre cele mai frumoase şi importante complexuri monahale din ţară. Lucrările de construire efectivă au început în anul 2000, sub directa conducere şi îndrumare a ÎPS Teodosie. Hrisovul mănăstirii ne oferă cele mai importante date din istoria acesteia, din care mai reţinem că lucrările s-au realizat în zilele arhipăstoririi Înalt Preasfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, iar slujba de sfinţire s-a oficiat de Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, şi de Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe data de 20 octombrie 2004.

Iată câteva informaţii care au darul să stârnească interesul pelerinului:

– biserica mănăstirii este o construcţie din lemn de esenţă tare, stejar, în stil maramureşean, având pereţii sculptaţi în întregime – la exterior brâie de sculpturi în lemn, dispuse în mai multe registre. Ea adăposteşte o comoară nepreţuită: icoana şi părticele din moaştele Cuviosului Kuşka de Odesa, înaintevăzătorul şi grabnic tămăduitorul;

– arhondaricul – casa de oaspeţi, are în jur de 40 de camere şi o cabană cu cinci etaje în care se găsesc chiliile, trapeza, biblioteca şi atelierele;

– clopotniţa, la intrarea în complexul monahal, cu o înălţime de 60 de metri, are 24 de clopote, acţionate printr-un sistem computerizat, central telecomandat;

– lângă mănăstire, ÎPS Teodosie a construit prima bază de tratament şi recuperare a trupului şi a sufletului din România, care a fost sfinţită în 26 martie 2011 şi care are în vedere reumatologia, recuperarea fizică, medicina sportivă, dermatologia, boli metabolice şi de nutriţie, neurologia. Baza de tratament dispune de un hotel de trei stele cu o capacitate de 60 de locuri, un restaurant omologat cu o capacitate de 90 de locuri şi o sală de conferinţe de până la 150 persoane.

În prezent, activitatea ÎPS Teodosie continuă cu ridicarea unei noi biserici cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, în apropierea aşezământului monahal – „o ofrandă adusă lui Dumnezeu şi în folosul celor care vor veni aici”, după spusele sale, din care mai aflăm: noul monument religios va avea o arie construită de 615 mp, cu o suprafaţă utilă de 492 mp, înălţimea la vârf fiind de 38 de metri; proiectul bisericii este un proiect „ştefanian”, specific zonei noastre, exteriorul şi interiorul fiind gândite să se realizeze într-un mod clasic, cu piatră aparentă.

Revenind la sărbătoarea zilei de 1 octombrie, din a cărei desfăşurare s-a desprins şi titlul rândurilor noastre, consider că trebuie spuse câteva lucruri.

Slujba religioasă, pe parcursul a peste 4 ore, a fost oficiată de un sobor de preoţi din Episcopia Tomisului, din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, dar şi preoţi din Republica Moldova, avându-i în frunte pe ÎPS Teodosie şi pe ÎPS Ioan, episcop de Soroca, înconjurat de alţi câţiva preoţi basarabeni.

Ritualul Sfintei Liturghii a fost cel cunoscut în BOR, dar modul de a-l aduce în faţa credincioşilor a fost unul de excepţie. În primul rând, rugăciunile, ecteniile rostite de prea cucernicii părinţi s-au bucurat de interpretarea unor voci demne de cele ale unor mari solişti de operă, acurateţea timbrelor vocale ridicând în slăvi întreaga asistenţă. Apoi, răspunsurile date de corala „Armonia” a Episcopiei Tomisului (o parte din această corală), au putut fi considerate un regal de muzică religioasă. Am în vedere şi scurtul program de la sfârşit, în care s-au putut auzi binecunoscutele cântece patriotice „Deşteaptă-te române”, „Imnul Eroilor” „Treceţi batalioane române Carpaţii”, într-o interpretare care înălţa fiinţa către înălţimile clare, luminoase ale acestor ţinuturi mirifice. Ca un semn dumnezeiesc, soarele prinse a-şi revărsa razele sale, încălzite şi ele de cântările de jos.

Peste toate, predica ÎPS Teodosie, în care, pe lângă cuvintele de învăţătură, au fost rostite, din memorie, Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, puternice rugăciuni de exorcizare, curgând ca un torent peste mulţimea prezentă, aproape 1000 de oameni, au pecetluit marea sărbătoare a cinstirii Acoperământului Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cel care s-a coborât asupra credincioşilor în biserica din Vlaherne. Răspunzând, ÎPS Ioan, în predica sa, a subliniat bucuria pe care o împărtăşea în acea mare zi de sărbătoare, în care i se aflau alături fraţii din România, ÎPS Teodosie, cinstitul sobor de preoţi.

În intonaţiile cântecelor patriotice amintite, care ne mângâiau din staţiile amplasate în grădina aşezământului monahal, ne-am îndreptat apoi către casele noastre, cu sufletele încărcate de măreţia, emoţiile şi frumuseţea clipelor trăite, desprinşi pentru câteva ore de zbuciumul teluric.

După toate cele prezentate, credem că îndemnul de a fi pelerin prin „Ţara de Sus” a României se justifică pe deplin.

Ing. (şi cântăreţ bisericesc)

CONSTANTIN HLUŞNEAC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: