Vestea călătoriei din această lume spre o alta a colegului nostru Hapenciuc Nicolae nu numai că ne-a înlăcrimat, dar ne-a pustiit sufletele. La desele noastre întâlniri şi reîntâlniri el părea cel mai sănătos. Ne-am tot întâlnit la intervale tot mai scurte, semn al retrăirii bucuriei acelor ani când eram împreună. Şi ne aduceam aminte de întâmplări din liceu. La ultima întâlnire am adus o poză, unde eu cu Nicolae lucram la un aparat în laboratorul de fizică. Am luat legământ să ne întâlnim şi la anul. Dar fără Colea va fi trist. Aşa îi spuneam, „Colea”, şi aşa va rămâne pentru noi colegii şi prietenii lui. Ne-a dispărut încă un suflet binecuvântat pentru a îndruma, a ajuta. Om de aleasă omenie, blândeţe, onest şi modest, exemplu de generozitate, familist şi părinte grijuliu, ospitalier şi statornic în sentimente, săritor la nevoie, înţelegător şi cumpătat era aşteptat de elevi cu nerăbdare, iar orele de desen erau o plăcere. Iar ca inspector şcolar, scopul inspecţiilor era îndrumarea, acorda sfaturi prieteneşti, ca între colegi şi nu ca „cel cu funcţii, sus pus”, împlinind simplu şi deschis comunicarea elev – profesor, cadru didactic – inspector. Cu tact, împreună cu Gheorghi Mihai – colegul lui – au înfiinţat ore de limba ucraineană, ore ce se predau şi astăzi la Şcoala Gimnazială Brodina. Ne bucurăm că am ştiut să elogiem la momentul „acum”, cu toată arta comunicării umane, tot ce ne lega într-o prietenie sinceră.
Fie-ţi clipele din veşnicie Dar, precum darul tău către elevi, către semeni!!!
Sincere condoleanţe din partea promoţiei anului 1956, cl. A şi B, familiei îndoliate. Noi te vom purta în suflet până la „Revederea noastră” şi ne consolăm cu amintirile frumoase ce ne-au fericit!
ARTEMIZIA GHEORGHI,
Brodina
Comentarii