Descendent al unei familii de vechi ţărani câmpulungeni, Vasile Şandru-Alboi, gospodar chivernisitor şi chibzuit în toate acţiunile sale, om care ştia carte şi care era stimat de către concetăţenii săi pentru că se ridica cu curaj în apărarea muntenilor şi a intereselor naţionale ale neamului românesc din Bucovina, a fost delegat din partea circumscripţiei Câmpulung la Adunarea Naţională de la Cernăuţi, convocată pentru ziua de 27 octombrie 1918. A votat cu entuziasm rezoluţia adunării ce s-a proclamat Constituanta Bucovinei, fiind ales în unanimitate în Consiliul Naţional Român şi fiind trecut în lista membrilor sub nr.36, participând în continuare şi făcând propuneri judicioase în ceea ce priveşte necesitatea împroprietăririi ţăranilor cu pământ la şedinţele acestuia. Văzând că situaţia în Bucovina se agravase prin operarea în spaţiul ei a legionarilor aduşi din Galiţia, care ajunseră până la Gura Humorului, şi a bandelor bolşevizate care terorizau şi jefuiau populaţia, Şandru-Alboi s-a implicat în convocarea adunării câmpulungenilor, adunare care s-a desfăşurat în ziua de 3 noiembrie 1918 în incinta Palatului Comunal şi la care s-a încercat să se găsească o soluţie pentru stăvilirea fărădelegilor ce se săvârşeau în zonă de către elemente străine. La acea adunare istorică s-a hotărât ca o delegaţie a câmpulungenilor, în frunte cu Vasile Şandru-Alboi, să plece la Fălticeni şi să roage comanda militară de acolo să ordone intrarea trupelor române în vechiul ocol al Câmpulungului. În acest sens a fost votată o moţiune, prin care să se certifice dorinţa câmpulungenilor. Reprezentanţii de la Fălticeni ai autorităţilor militare române au primit delegaţia şi au rămas profund impresionaţi de discursul rostit de Vasile Şandru-Alboi, de raţionamentul fin al unui ţăran de la munte, de isteţimea lui şi de argumentele pe care le aducea în favoarea intrării trupelor regale în spaţiul bucovinean. Folosindu-se de elementele unei veritabile diplomaţii ţărăneşti, el a reliefat, înmânând moţiunea câmpulungenilor, că prin prezenţa armatei române în Bucovina nu numai că ar fi luate sub ocrotire vieţile şi avutul locuitorilor, ci s-ar face şi un pas hotărâtor spre unirea politică a acestei provincii cu Regatul României. La solicitarea acestei delegaţii, la 8 noiembrie 1918 un detaşament format din două plutoane de grăniceri români, comandat de generalul Neculcea, a intrat în Câmpulung. O parte din militarii acestui detaşament a înaintat pe Valea Bistriţei până la Vatra Dornei. Subunităţile Diviziei a VIII-a române înaintau din toate direcţiile şi la 11 noiembrie 1918, Iacob Zadik, comandantul acestei divizii, a fost întâmpinat triumfal în capitala Bucovinei.
Au urmat alte evenimente importante, iar la 28 noiembrie 1918 urma să aibă loc Congresul General al Bucovinei, care să hotărască viitorul provinciei. Cu prilejul acestui eveniment, guvernul Bucovinei, în frunte cu Iancu Flondor, a pus la dispoziţia delegaţilor din Dorna şi Câmpulung un tren special, care avea să pornească spre Cernăuţi în ajun, la orele 22 şi 15 minute seara, şi să ajungă în capitala Bucovinei joi, 28 noiembrie, la orele 9 şi 52 minute. Din acel tren a coborât pe peronul gării din Cernăuţi şi câmpulungeanul Vasile Şandru-Alboi. Ca membru al Consiliului Naţional Român, el a participat la Congresul General al Bucovinei sub nr.56 şi a votat cu însufleţire moţiunea de Unire a Bucovinei cu România.
După Unire, Vasile Şandru-Alboi şi-a văzut o scurtă perioadă de timp de treburile gospodăreşti. În 1922, însă, a fost ales primar al oraşului Câmpulung, funcţie deţinută de el până în 1924. La 15 ianuarie 1923 a organizat la Câmpulung o adunare populară în scopul împroprietăririi echitabile a muntenilor prin înfăptuirea reformei agrare. Fiind preşedinte al adunării, primarul Şandru-Alboi a trimis moţiunea votată preşedintelui Consiliului de Miniştri I.I.C. Brătianu, ministrului Agriculturii şi Domeniilor Al. Constantinescu şi liderului Partidului Democrat al Unirii I. Nistor.
În 1934 a fost fruntaşul delegaţiei celor patru ţărani, reprezentând Bucovina, Basarabia, Transilvania şi Vechiul Regat, plecată în Franţa pentru a depune câte un pumn de ţărână pe mormântul lui Louis Barthou, fost ministru de externe şi fost membru de onoare al Academiei Române, ucis mişeleşte la Marsilia odată cu regele Iugoslaviei Alexandru I. La Paris Şandru-Alboi s-a reţinut mai multă vreme, ca să ia cunoştinţă de modul de funcţionare a marilor întreprinderi industriale, comerciale, financiare, publice şi particulare. A învăţat în Franţa multe lucruri bune, pe care le-a aplicat apoi în activitatea sa gospodărească. În 1942, de pildă, era proprietarul unei mori, al unei fabrici de cherestea, al unei stâni de peste 200 oi ţurcane. În general, era unul dintre gospodarii fruntaşi din zona Câmpulungului.
În anii celui de-al Doilea Război Mondial a direcţionat o parte din produsele obţinute în gospodăria sa în fondul Armatei Române.
DUMITRU COVALCIUC
Comentarii