(7.01.1855, Crasna, districtul Storojineţ – 20.12.1936, Cernăuţi)
Tatăl său, Toader Iliuţ, era cantor bisericesc în Crasna, iar mamă-sa, Domnica, era fiica lui Grigore Siretean, parohul din localitate. Deşi în Crasna şcoala funcţiona încă din 1820, băiatul a fost dat la învăţătură în capitala Bucovinei, unde obţine studii primare şi secundare, terminate în 1874. Doreşte să devină preot şi este admis la Facultatea de Teologie, proaspăt înfiinţată pe baza Institutului Teologic, care a funcţionat din 1827 până în 1875, adică până în momentul inaugurării Universităţii din Cernăuţi. Se află, sub nr.19, printre membrii fondatori ai Societăţii Academice „Arboroasa”, în cadrul căreia va activa în perioada 1875-1877.
După absolvirea facultăţii se căsătoreşte cu Daria, fiica parohului Daşchevici din Milişăuţi. Fiind hirotonit, este trimis ca preot de ajutor în satul Dracineţ din districtul Sorojineţ, sat în care la acea vreme doar 20 la sută din locuitori se mai considerau români. La biserica „Sf. Nicolae”, ctitorită în 1812 de către negustorul armean Theodor Mustaţă şi de către preoţii Nicolai Zaharovici şi Theodor Nosievici, slujeşte până în 1885, an în care i se încredinţează parohia Bobeşti. Satul Bobeşti, învecinat cu Dracineţul, era atestat documentar în 1421, adică pe timpul lui Alexandru cel Bun, şi în momentul anexării Bucovinei de către Austria aparţinea mazilului Gheorghe Beldiman. La venirea lui Ioan Iliuţ în parohia Bobeşti doar o pătrime din populaţia acestui sat o constituiau românii. Este, în cele din urmă, transferat la Cajvana, sat mare, în care din toamna anului 1899 funcţiona o şcoală cu 6 clase, unde preotul Iliuţ avea să predea ore de religie. Era prietenul şi sfătuitorul blând, adevăratul păstor duhovnicesc al enoriaşilor săi, care în 1907 erau în jur de 2.300. În scurt timp i se încredinţează protoieria Gura Humorului, pe care o conduce cu pricepere şi râvnă duhovniceacă.
În anii premergători Primului Război Mondial devine cunoscut în întreaga Bucovină prin faptul sprijinirii entuziasmate a înfiinţării organizaţiilor arcăşeşti la sate. În dimineaţa zilei de 27 octombrie 1918 vine cu trăsura la Cernăuţi, pentru a se afla printre participanţii la Adunarea Naţională, convocată de către fruntaşii vieţii politice. După dezbateri, care au generat proclamarea acelei adunări drept Adunare Constituantă, este ales membru al Consiliului Naţional Român. Avea 63 de ani şi era hotărât să se consacre cu toată energia luptei pentru dezrobirea naţională a neamului românesc din Bucovina.
În perioada de declin a stăpânirii habsburgice a făcut parte din Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina. În 1922 Societatea Academică „Junimea” i-a acordat fostului arborosean Ioan Iliuţ, în semn de omagiu, titlul de membru emeritat.
A decedat la vârsta de 81 ani şi este înmormântat în Cimitirul Central din Cernăuţi.
DUMITRU COVALCIUC
Comentarii