Despre frumuseţe

Ştiu că mama ei n-a prea mângâiat-o, nici cu fapta, nici cu vorba, că doar a fost bunica mea şi nici pe mine nu m-a sufocat cu dezmierdările. Vremurile au fost cum au fost, viaţa a fost cum a fost, nu era loc de alinturi, chiar dacă ea ar fi meritat cu asupra de măsură vorbe calde şi mâna arcuită ocrotitor deasupra. Pe atunci, copilul se mângâia doar în somn, aşa am auzit.

Şi, dacă ea nu a avut de unde să înveţe, nici pe noi nu ne-a înconjurat cu prea multe vorbe duioase. Ne-a crescut cum a putut ea mai bine, făcând, nu vorbind. În gura ei, vorba dulce cu greu şi-a găsit adăpost.

Eram la ţară, zilele trecute, locul unde, cu tristeţe spun că nu-mi mai găsesc locul, chiar dacă acolo s-a petrecut una dintre perioadele frumoase ale vieţii mele de copil. Satul nou, din care au dispărut mulţi dintre cei ce-mi erau familiari în copilărie, merg să-l văd doar pentru cei câţiva care au mai rămas sau care-şi aduc aminte de mine copil: o mătuşă, un unchi, vreo câţiva vecini.

Mă pregăteam să merg s-o văd pe mătuşa mea şi, gătită de plecare, în curte, îmi aranjam părul. În faţa casei, aşezată la masă, mama mă privea cum mă pieptănam, măsurându-mă cu privirea:

 – Ce frumoasă eşti!

Iar eu, ca un copil ce nu am fost obişnuit cu aşa vorbe, am încremenit, fără reacţie. Când am ieşit în drumul gol, am dat drumul lacrimilor.

Mi s-a spus că-s frumoasă de multe ori, iertate fie-mi vorbele astea. Mai cu ipocrizie, mai cu sinceră admiraţie, mai de complezenţă, le-am tot auzit. Însă niciodată nu m-am simţit mai frumoasă ca în acele momente.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: