Programată pentru acum doi ani, dar amânată de lucrările neîncheiate la reînnoirea Muzeului de Istorie Suceava, însă cu spaţiul ales cam tot atunci de pictor, conform afirmaţiilor directorului-general al Muzeului Bucovinei, Constantin-Emil Ursu, aşteptata expoziţie a cunoscutului artist, teoretician şi profesor în învăţământul superior de specialitate, Liviu Suhar din Iaşi, dar originar din Iacobenii Bucovinei, a fost vernisată joi, 5 iulie 2018, cu felicitările Consiliului Judeţean Suceava, reprezentat de vicepreşedintele Gheorghe Niţă, şi cu o introducere în universul plastic al artistului susţinută de criticul de artă Maria Bilaşevschi, prima dată la Suceava cu această misiune. Salutat cu explicabilă căldură de reprezentanţii Filialei Suceava a Uniunii Artiştilor Plastici, Lucia Puşcaşu, Camelia Rusu-Sadovei, Dumitru Rusu, Mihai Pînzaru-Pim, Sorin Baciu ş.a., înconjurat predominant de cunoscuţi, invitatul a mărturisit că se simte bine între sucevenii lui („Suntem mândri că facem parte din sucevenii Dv!”, spusese mai devreme Gheorghe Niţă), şi că expoziţia de acum este una specială, legată de faptul de a fi „dat în spate trei sferturi de secol”. Sferturi contrazise de aerul tineresc, „este de la tunsură!”, şi de vibraţia bucuriei cu care şi-a rememorat darurile făcute nouă şi sieşi în ultima vreme, o amplă retrospectivă în iarnă (artistul este născut la 17 februarie 1943) la Palatul Culturii din Iaşi şi una tot în capitala istorică a Moldovei, la Galeria Dana – „Meditaţii şi metafore picturale”, în mai-iunie la Muzeul de Artă Piatra-Neamţ – „Poezia culorilor”, care se adaugă, fireşte, sufleteşte, îmbogăţitor, expoziţiei permanente de pictură şi desen „Iacobeni – particularităţi imagistice” de la Primăria Iacobeni şi comorilor de artă populară adunate în casa părintească devenită Muzeul Asociaţiei Artă şi Educaţie – Liviu Suhar”. Un răspuns pe măsura (măsura Vărsătorului Liviu Suhar!) onoarei acordate de iacobeneni de a-l fi proclamat Cetăţean de Onoare al aşezării natale: „M-au îndatorat şi m-au stimulat!” Dacă spaţiile expoziţionale ale oraşului i-ar fi permis, a spus surâzând, şi la Suceava ar fi adus două-trei sute de lucrări, mărturisire primită cu un suspin de public şi cu o frază despre provocările galeriei de la mansardă de directorul Ursu.
În ce mă priveşte, am fost mulţumită de albul var pe care străluceau picturile artistului: evocând încăperile proaspăt spoite pentru sărbători din casele bătrâneşti de odinioară, el a instaurat un aer de curăţenie, de puritate, atât de mult înrudit cu acela emanat de obiectele casnice de lemn şi lut şi de dealurile-rai din naturile statice şi peisajele ridicate de Liviu Suhar pe simeze. Şi, călătoare-cititoare, mi-au plăcut şi cele aduse acasă din Europa mare. Privindu-le, mi-am adus aminte de drumul meu – îmboldită şi de un fermecător roman din adolescență – la Mănăstirea Moldoviţei ca să văd lalelele negre crescute acolo din bulbi olandezi. Doar că florile erau mai degrabă indigo sau bleumarin, schimbate, mi-au explicat măicuţele, de pământul, aerul, apa şi albinele noastre. Tot astfel şi peisajele artistului din Spania ori Italia, plecate din schiţele făcute la faţa locului, dar revăzute, colorate în lumea atelierului său, în propriul univers plastic în care Creatorul cu plete albe – surprins în autoportretul care ordonează expoziţia de la Muzeul Bucovinei – plămădeşte şi ocroteşte mai presus de toate bunătatea, frumuseţea: sunt de acolo, însă cumva şi de aici.
Dar nu există linişte fără nelinişti: „Vestitori”, „Luntrea lui Caron” şi mai ales tulburătorul „Umbra călătorului” le insinuează, le trezesc în noi, venind poate din necunoscut, trimise poate de necunoscut.
Un regal pentru profesioniştii şi iubitorii picturii, expoziţia Liviu Suhar ne aşteaptă, prilej fericit la câţiva ani o dată!, să o vedem şi să o revedem. Cum ne închipuim că au făcut-o deja micuţii pictori din încăperea alăturată spaţiului expoziţional, aplecaţi la ceasul vernisajului peste foaia albă de hârtie, la fel de emoţionată ca şi ei, sub privirile blând visătoare ale artistului din autoportret şi din faţa acestuia.
Comentarii