Amiază culturală bucovineană la Iaşi, cu poezia şi proza unui fizician

 Amiaza culturală bucovineană de la Iaşi, din 26 mai 2018, a vizat o lansare de carte (Ioan Mercheş, Gânduri în versuri şi proză, Ed. Panfilius, Iaşi, 2017), reunind colegi din lumea universitară a autorului, scriitori şi intelectuali ieşeni. În acest context, salonul Muzeului Unirii de pe strada Lăpuşneanu, cu imagini picturale ale unor figuri istorice ilustre, a reprezentat un cadru special de autentică vibraţie culturală.

Reiterând, pe scurt, istoricul Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, preşedintele filialei ieşene, dr. Vasile Diacon, a subliniat rostul şi funcţia creativă ale unor astfel de manifestări, cea actuală fiind a 82-a cu acest generic.

Vasile Diacon a făcut o succintă prezentare a carierei ştiinţifice a dlui Ioan Mercheş, profesor emerit al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, semnatar a numeroase lucrări apreciate în ţară şi în străinătate şi coautor a şase tomuri de fizică teoretică prezente în bibliotecile unor renumite universităţi din lume. Totodată, a menţionat şi tradiţia culturală a familiei sale, înrudite cu Ion Ştefureac, fost director al Şcolii de Arte şi Meserii din Câmpulung Moldovenesc, şi cu botanistul Traian Ştefureac. Pe lângă exigenţele şi rigoarea vieţii profesionale, Vasile Diacon apreciază la universitarul Ioan Mercheş caracterul integru, firea cuceritoare şi un veritabil simţ al limbii, pe care le-a descoperit cu mulţi ani în urmă, când acesta conducea o comisie de bacalaureat la liceul din Stulpicani.

Prof. dr. Mihai Toma, fost decan al Facultăţii de Fizică a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, a vorbit despre împlinirea profesională şi veleităţile artistice ale colegului său, relevând faptul că Ioan Mercheş a dovedit constant certe calităţi manageriale, de comunicare şi orientare a generaţiilor pe care le-a îndrumat şi le-a consiliat. Deşi ambii s-au pensionat, ţin zilnic legătura cu Facultatea de Fizică, ceea ce îi face să-şi menţină tonusul şi confirmă preţuirea de care se bucură în continuare.

Cartea profesorului Ioan Mercheş, arată Mihai Toma, cuprinde trei capitole: eseuri în proză, aforisme şi cugetări şi poezie, dezvăluind un fin observator al vieţii de zi cu zi şi al relaţiilor interumane, însumând o gamă largă de preocupări, iar autorul şi-a format opinii riguros verificate despre o multitudine de aspecte, dintre cele mai variate (probleme de vocabular, nume reprezentative în spiritualitatea românească, referinţe la istorie şi istorici, fotbalul ca fenomen social, articolele din presă etc.). Cultivând autoironia cu delicateţe, el dovedeşte simţ critic şi o intuiţie sigură în dezvăluirea tarelor ascunse ale naturii umane. Tot ceea ce scrie reflectă experienţa de viaţă şi realitatea imediată, astfel încât ne putem regăsi în aceste aforisme. Din punct de vedere estetic sunt de remarcat resorturile clasice ale versificaţiei şi expresivitatea discursului liric prin care transpune fluxul ideilor şi intensitatea sentimentelor. Sunt poezii ce ilustrează ipostaze specifice vârstei noastre, de la candoarea şi entuziasmul adolescenţei la împlinirile maturităţii şi asumarea filosofică a senectuţii. „Ioan Mercheş – conchide Mihai Toma – face parte din categoria oamenilor în vârstă, tineri în spirit şi gândire, iar cartea sa e o lecţie de dăruire şi pricepere; între coperţi sunt rânduri pline de sinceritate şi profundă umanitate, exprimând tinereţea sufletească şi vigoarea minţii”.

Scriitorul Constantin Mănuţă, raportându-se la abordarea unor texte poetice din perspectiva ştiinţelor exacte, mărturiseşte că a fost preocupat de transpunerea matematică a poeziei eminesciene Luceafărul, după cum l-a fascinat şi poezia lui Ion Barbu. De aici şi interesul suscitat de cartea fizicianului Ioan Mercheş, căreia i-a făcut o descriere detaliată: „Gânduri în versuri şi proză este, din punct de vedere compoziţional, o carte eterogenă, cu un conţinut divers şi complex, alcătuită din: Tablete cu efect retardat (Prefaţă, Tablete, Confesiune); Eseuri şi panseuri (Prefaţă, Eseuri lirice, Eseuri epice şi epistolare, Reflecţii, Mărturisire). Atât la prima, cât şi la a doua, întâlnim câte o prefaţă semnată de regretatul critic şi istoric literar Liviu Leonte, care subliniază că autorul este un om al ştiinţelor, aparţinător de zona tehnică, posedând o cultură generală solidă, care-şi descoperă o altă dimensiune, şi anume cea literară. Sub titlul de Tablete cu efect retardat – simbolic şi uşor ironic -, sunt tratate domenii diverse ale eticii, esteticii, literaturii, ştiinţei, religiei, încât lasă impresia că ne aflăm în faţa unei personalităţi ştiinţifice multilaterale care jonglează printre legile terestre, dar şi astrale.

Interesante şi frumoase sunt poeziile care conţin o undă lirică sentimentală, în prim-plan situându-se regretele târzii ale unei iubiri estompate, cu faţa întoarsă spre trecut: „Ne-am cunoscut demult, cândva/ Când universul se năştea,/ Iar steaua noastră s-a ivit/ În infinit…” (De ce aşa târziu…). De la Adagio la Alegro poate oscila iubirea între terestru şi cosmic, elogiindu-se chipul femeii: „Un chip destins şi luminos/ Cuminte precum apa lină,/ Împerecheat cu luna plină/ Şi cu al stelelor prinos.” Altădată, poetul este îngrijorat de soarta iubitei (Îngrijorare) sau îşi cântă dorul invocând „balada anilor târzii” (Mi-e dor).

Eseuri epice şi epistolare, titlu oarecum pleonastic (epistolarul de obicei este epic), cuprinde scrisori adresate dnei Oltiţa Cântec, unui redactor-şef, lui C.C. etc. Partea redundantă a volumului Gânduri în versuri şi proză, scrisă de bucovineanul Ioan Mercheş, posedă accente de reflecţie şi introspecţie psihologică şi cugetări sapienţiale şi filosofice, ca o continuare a celor din prima parte sau ca o completare a lor.

Alte intervenţii au scos în evidenţă caracterul insolit al cărţii, care trebuie văzută ca un model de gândire aplicată la realităţile vieţii şi, totodată, un exerciţiu liric profund. Prof. Ortansa Cojoc, autoare a unui volum cu un titlu asemănător (Gânduri şi rânduri) a remarcat modul în care substanţa emoţională a textelor concordă cu spiritul clasic al poeziei.

Printr-o dedicaţie în versuri, poetul Mircea Ţâmpău a adus o notă personală în contextul liric al momentului, iar prof. Gh. Costovici, de la Catedra de Matematică a Universităţii Tehnice „Gh. Asachi” din Iaşi, a menţionat, printre alte personalităţi botoşănene citate în cartea lui Ioan Mercheş, pe poetul şi jurnalistul Artur Enăşescu.

Pentru Mircea Negru, cernăuţean la origine, a fost o surpriză plăcută să constate că un profesor de ştiinţe exacte a exprimat cu mult har artistic reverberaţii sufleteşti şi gânduri atât de profunde.

În alocuţiunea sa, autorul a insistat asupra noţiunii de cuvânt, cu tot ce implică aceasta prin conţinut şi structură formală. Astfel, semnificaţiile pe care le poate degaja rostirea într-un anumit cadru istorico-geografic şi social cultural pot conduce la apoteoză sau pot avea consecinţe tragice. Domnia Sa a explicat şi procesul iniţiatic în tainele cuvântului scris, care l-a motivat să aştearnă pe hârtie sentimente şi reflecţii existenţiale: „Cuvintele potrivite ale lui Arghezi cântă şi ne încântă. Dar cuvintele pot fi folosite şi în momente intime sau culturale sau, ca în cartea mea, în acele concentrări de gândire pe care le numim metafore, apoftegme, aforisme, maxime; şi, găsind câte ceva în viaţa cotidiană, le-am adunat între paginile cărţii încă din anul 2005, completându-le apoi cu eseuri, panseuri şi poezie”.

 Doamna dr. Aurica Ichim, director al Muzeului Unirii din Iaşi, şi-a exprimat mulţumirea de a găzdui frecvent momente culturale deosebite: „Ne onorează această muncă şi că se realizează ce mi-am dorit dintotdeauna – un muzeu viu. În acest palat, după cum spunea N. Iorga, au fost scrise cele mai frumoase pagini din istoria neamului”.

Vasile Diacon a prezentat urările şi mesajul de preţuire pentru Ioan Mercheş din partea teatrologului Oltiţa Cântec, aflată cu turneul de teatru în Estonia, precum şi de la prof. Mihai Caba şi Mandache Leocov, participanţi la tradiţionala sărbătoare a „Castanului Unirii” de la Vişan. Ca de obicei, Domnia Sa a dovedit că a modera o astfel de întâlnire presupune nu numai un temeinic bagaj cultural, dar şi abilităţi de comunicare care să stimuleze dialogul şi să încânte asistenţa într-o manieră agreabilă şi tonică, demnă de un vrednic ucenic al Asociaţiei Literare „Păstorel” din Iaşi, al cărei membru este.

 VICTOR IOSIF 

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!