Basarabia în anul Centenarului

Pentru România, Republica Moldova rămâne o preocupare constantă. Este normal să fie aşa, deoarece suntem unul şi acelaşi popor. România continuă să fie o victimă a Pactului Ribbentrop – Molotov. România este marea perdantă din punct de vedere diplomatic şi teritorial.

 Clasa politică, atât cea din România, cât şi din Republica Moldova, trebuie să aibă ca prioritate diplomatică şi economică reunirea. Unirea se va face mai devreme sau mai târziu. De fapt, ea a şi început, chiar dacă în prezent este simbolică. Multe dintre localităţile de peste Prut sunt înfrăţite şi şi-au dat acordul la reunire.

 Economic există multe proiecte transfrontaliere. Recenta vizită la Chişinău a premierului Viorica Dăncilă a fost un cec în alb cu acoperire în viitorul relaţiile dintre Bucureşti şi Chişinău. Au fost semnate tratate de colaborare economică. Întrevederea dintre cei doi premieri, Dăncilă – Filip, este un pas convingător spre reunire, chiar dacă există forţe ostile ideii de reunire.

 Există multe probleme în viaţa socio-economică, politică a Basarabiei. Economic, Chişinăul are nevoie de o infuzie de capital românesc şi străin.

 Un semnal de alarmă care are darul să liniştească opinia publică din Moldova este faptul că apele Nistrului ar putea seca datorită construirii de către ucraineni a şase hidrocentrale noi pe cursul râului. Această ştire cu iz apocaliptic a fost, la origine, o declaraţie făcută de deputatul PLDM V. Pistrimciuc. Mai trebuie menţionat faptul că Ucraina este un vecin ostil Republicii Moldova. Chişinăul declară că relaţia cu Kievul nu funcţionează pe baza tratatelor de bună vecinătate.

 Dar să menţionăm şi un lucru îmbucurător în ceea ce priveşte relaţiile economice dintre Bucureşti şi Chişinău. Federaţia Rusă a pierdut poziţia de principal partener comercial al Republicii Moldova. În anul 2017, exportul spre România a crescut de aproape trei ori faţă de Federaţia Rusă.

 Chişinăul şi Bucureştiul, prin cei doi primari generali, Silvia Radu şi Gabriela Firea, s-au înţeles să extindă aria colaborării dintre cele două capitale. În cadrul întâlnirii s-a semnat un acord de cooperare în domeniul educaţiei şi sănătăţii. Autorităţile de la Bucureşti vor contribui financiar la renovarea Maternităţii nr.1 şi a Liceului „Mihai Eminescu” din Chişinău. Primarul general al Chişinăului, Silvia Radu, a declarat la rândul ei că îşi doreşte, la Chişinău, cu suportul financiar al României, cât mai multe evenimente de înaltă ţinută culturală.

 Amintim aici şi că, în timp ce instituţiile internaţionale susţin financiar construcţia drumurilor şi dezvoltarea infrastructurii în Republica Moldova, o parte din societate acţionează distructiv asupra consolidării drumurilor. Banii sunt folosiţi fraudulos de anumiţi indivizi certaţi cu legea. Mai mult, populaţia nu este informată despre sumele cheltuite. Din cauza fraudelor, circa 150 de milioane de lei au fost pierduţi în anul 2017. Anul acesta sunt alocate aproape 2,3 miliarde de lei din surse externe.

Multe dintre localităţile Republicii Moldova au votat recent Declaraţia de Unire cu România. Pentru a avea o imagine completă asupra situaţiei, am intervievat două personalităţi culturale de la Chişinău.

„Centenarul Unirii pentru Basarabia încă n-a sosit”

– Anul 2018, anul Centenarului Unirii… Ce înseamnă acesta pentru academicianul, poetul, romancierul şi publicistul Nicolae Dabija?

– Centenarul Unirii pentru Basarabia încă n-a sosit. Trebuie să facem tot posibilul ca acest Centenar să existe pe viitor şi să putem afirma şi noi că Basarabia e în ţară de 100 de ani. Pentru acest lucru avem nevoie de susţinerea României. Basarabia e şi o problemă a României. În 1940, Hitler şi Stalin au nedreptăţit România, hăcuindu-i hărţile ca o consecinţă a Pactului Ribbentrop – Molotov pe care semnatarii săi l-au considerat nul şi neavenit. La ora actuală, dincoace de Prut asistăm la o trezire a satelor noastre, peste 60 de primării au adoptat Declaraţia de Unire cu România, chiar dacă Dodon a ameninţat că va aresta aceste sate! Campania de adoptare a declaraţiilor de unire continuă. Viitorul ne aparţine. Unirea e inevitabilă, pentru că timpul lucrează în favoarea noastră.

 – În urmă cu 50 de ani aţi fost eliminat, alături de colegii dvs. Ioan Vicol, Vasile Romanciuc, Aurelian Silvestru, din Universitate pentru că în acea perioadă aţi dat dovadă de curaj spunând că sunteţi român şi că Basarabia este tot România. Ce puteţi să ne spuneţi despre acele vremuri?

– Era o perioadă când descopeream pe cont propriu istoria românească, literatura română, identitatea noastră românească, într-o vreme când minciuna era politică de stat în URSS, iar a afirma că moldovenii sunt români, că limba moldovenească nu există, că există o singură limbă românească vorbită şi de basarabeni, că alfabetul nostru este cel latin erau considerate crime pentru care mulţi dintre înaintaşii noştri au fost împuşcaţi, condamnaţi la ani grei de închisoare, la deportări. Noi doar am fost exmatriculaţi din facultate. Norocul nostru a fost că Stalin murise. Acel moment de exmatriculare a noastră a însemnat mult pentru devenirea noastră ulterioară, dar şi pentru generaţia noastră de tineri care încercau să gândească liber şi să spună ceea ce gândesc.

 Cei care ne-au ajutat în acea perioadă pe noi, ca tineri scriitori, au fost Pavel Boţu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, şi Petru Zadnipru, secretar al Uniunii Scriitorilor, care i-au scris lui Brejnev spunând că rectorul Universităţii, un rus pe nume Medvedev, persecută tinerii scriitori exmatriculându-i de la studii. Medvedev a fost mutat la Kibişev, iar eu am fost reprimit nu la ziaristică, ci la litere.

 În acel an, cât am lipsit de la facultate am scris prima mea carte, „Ochiul al treilea”, care a dat numele întregii generaţii şaptezeciste.

„Masa de scris poate fi şi postament şi eşafod”

– Ce înseamnă pentru Aurelian Silvestru, pentru elevii Liceului „Prometeu” anul Centenarului Unirii?

– Este un an al speranţei şi responsabilităţii. Sperăm să se repete istoria, care are prostul obicei de a se repeta în rele… Dar noi sperăm ca ea să se repete în bine. Totuşi, nu există niciun rezultat fără efort şi se impune o mare responsabilitate pentru a pune umărul la înfăptuirea năzuinţei de unire. Elevii, în virtutea vârstei, dacă îşi fac datoria la ore, dacă studiază trecutul poporului român şi îşi respectă străbunii, cred că şi ei sunt alături de aspiraţiile noastre.

– Cum priviţi faptul că unele ziare promovează, după 27 de ani de la declararea independenţei, ideea că reunirea este o problemă a unioniştilor, declarându-şi politica antiromânească?

– Păcatele nu au murit şi nici nu vor muri prea curând. Dar şi ei sunt sub Dumnezeu, care nu iartă nimic.

– Dumneavoastră, ca director al celui mai românesc liceu din Basarabia, ce aşteptaţi de la viitorul elevilor care au urmat cursurile Liceului „Prometeu”?

– Eu sunt ferm convins că educăm o generaţie cultă şi cu sensibilitate patriotică, o generaţie care nu poate să nu lase urme adânci în viitorul acestei ţări.

 – Anul acesta, Liceul „Prometeu” va sărbători împlinirea a 27 de ani de la înfiinţare. Aţi educat atâtea generaţii. Care sunt vârfurile care au luat loc în băncile din clasele liceului?

– Sunt părintele acestei şcoli, deci părintele tuturor elevilor înmatriculaţi în ea. Toţi mi-au fost şi-mi sunt dragi şi, dacă ar fi să dau nişte nume, ar trebui să vă înşir lista tuturor elevilor înscrişi în arhiva şcolii. Sunt sute de copiii care şi-au bucurat nu numai familia şi şcoala, dar şi ţara, prin performanţele pe care le-au obţinut.

– Ce aşteptaţi ca om şi creator de la dumneavoastră şi ce înseamnă chinul creaţiei, ce aveţi pe masa de lucru?

– „Chinul creaţiei” e o mare bucurie pentru cine nu uită că talentul nu are zile de odihnă. Aştept să văd cât mai multă lumină şi bucurie în ochii cititorilor mei. Or, pentru asta nu uit că masa de scris poate fi şi postament, şi eşafod.

– Ce puteţi să ne spuneţi despre faptul că aţi fost exmatriculat din Universitate?

– Doamne, au trecut 50 de ani de la exmatricularea mea şi a colegilor mei Nicolae Dabija, Vasile Romanciuc şi Ioan Vicol. Am fost exmatriculaţi pentru că am îndrăznit să sfidăm regimul totalitar sovietic dar mai ales KGB-ul, care a făcut atâtea victime în rândul românilor basarabeni. În anii aceia eram tineri, frumoşi şi neliniştiţi. În noi se trezea conştiinţa, spunând că suntem români şi că Basarabia este parte integrantă a României. Prin demersurile unor oameni de înaltă ţinută morală, cu jalbe la Chişinău către Brejnev care fusese prim-secretar al PCUS în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, am fost reprimiţi. Reunirea este în sufletul meu şi în inima tuturor românilor basarabeni.