„…Nu mai eşti/ Fluturaşul din soare/ Care zboară din floare în floare.// Fluturaş, nu mai ai aripioare,/ Domnul conte ţi le-a retezat!”
Acest mic fragment din „Nunta lui Figaro” a lui W.A. Mozart, pe versurile (căci despre ele e vorba!) lui Lorezo da Ponte, pare a fi devenit hit în ultimele zile, de când, din corul (nu chiar aşa de mare…) al salariaţilor, s-au auzit voci de solişti de circumstanţă care să strige că fluturaşul lor n-are aripi de şoim ci de libelulă. Cine-i vinovat?! Dl Conte!!! Bunăoară, se acuză „reforma fiscală” a Contelui, deşi pe alocuri, cel puţin, nişte sporuri sunt cele care au zburat. Sunt şi bugetari care să strige că li s-au tăiat aripile, dar nu ne zic de unde până unde. Alte voci se declară surprinse de cifrele de pe fluturaşi, dar nu suflă o vorbă despre negocierile şi notificările anterioare, preconizate în decembrie şi ianuarie; măcar să spună (pare-se că, pe alocuri, chiar aşa a fost) că acestea nu s-au făcut; iar dacă s-au făcut, pesemne că fluturii le-au primit precum fluturaşii, în poziţia ghiocelului, spre a nu-şi supăra angajatorii. În fine, la ei nu se cade să strigi aşa ca la Dl Conte… O, dar departe de mine a-l absolvi pe Dl Conte şi pe ciracii săi. Ce se întâmplă acum, inclusiv neînţelegerile, deruta, informaţiile pe juma’ şi pe sfert sunt dovadă că s-a lucrat iute, pe genunchi, iar slujbaşii cauzei (rămasă obscură celorlalţi) n-au avut măcar un minim simţ de-a anticipa fel de fel de „amănunte” cu efecte dintre cele mai grave „în teritoriu”. Acolo unde este vorba de oameni, nu de cifre sau pietre.
Comentarii