Politicieni corigenţi la limba română

România nu este ţară sub ocupaţie străină ca să avem în frunte dregători necunoscători ai limbii române, dar este o ţară ocupată de incompetenţi, foşti repetenţi, neştiutori de carte sau semidocţi atotpricepuţi, cu pretenţii şi diplome înalte pentru care limba propriului popor de dânşii păstorit valorează cât o ceapă degerată. Şi nu este vorba de o limbă oarecare, ci de limba care a asigurat supravieţuirea şi unitatea poporului român. Popor interesant doar în campanii electorale.

Nu e deloc de mirare că de decenii bune batem pasul pe loc în politică şi nu suntem în stare să ne apropiem de suratele noastre din UE, nici să construim ceva modern şi durabil de moment ce patria, norodul şi limba sunt lăsate deliberat în nelucrare. Nu degeaba suntem mereu la coada Europei civilizate.

Înţeleg foarte bine frustrarea dascălilor de vocaţie, a intelectualilor valoroşi: de la venirea comuniştilor la putere, oamenii cu adevărat merituoşi au fost daţi deoparte de activişti de partid, veroşi şi oportunişti, la fel cum înţeleg frustrarea câtorva politicieni onorabili, dedicaţi cât de cât profesiei, oameni de meserie nimeriţi într-o adunătură de politruci aroganţi şi ipocriţi, trecuţi prin şcoală ca gâsca prin apă.

Dar ca un profesor, un educator român care se adresează elevilor şi studenţilor, tot români, să nu ştie limba română corectă arareori s-a auzit şi asta datorită unei tradiţii încă funcţionale în şcoala românească: până acum nu s-a întâmplat ca oamenii de ştiinţă şi cultură să nu fie şi buni cunoscători ai limbii române şi nu mai contezi ca profesor când discipolii pufnesc în râs auzindu-te vorbind şi văzându-te scriind cu greşeli, la fel cum un politician semidoct, impostor, şmecher şi tupeist nu are nicio credibilitate în faţa cetăţenilor conştienţi de dreptul lor. Oricum, până la urmă goliciunea spirituală dă de-a dreptul. Ei, bine, ieşirea din impostură presupune totuşi reconsiderarea simţământului ruşinii, în mare criză azi. Este şi motivul pentru care cei făcuţi de ocară pentru necunoaşterea limbii române, împreună cu tovarăşii lor, bravează sau caută explicaţii hilare.

Din păcate, ultimele numiri tocmai la ministerul Educaţiei arată că politicienilor nu le pasă de criticile justificate apărute în spaţiul public şi încearcă acreditarea ideii că, gâtuiţi de emoţie (asemeni iepei când răstoarnă căruţa!), împovăraţi de greutatea funcţiei şi de importantul lor demers, cică greşelile de gramatică pot fi scuzabile, căci respectivii nu sunt profesori de română. Ca şi cum numai profesorii de română ar trebui să ştie corect româneşte.

Adevărul însă este altul. După o viaţă de profesor de română pot afirma fără tăgadă că elevii buni la ştiinţe erau buni şi la gramatică, de aceea nu poate fi nicidecum o scuză pentru un inginer de calculatoare sau electronist de marcă, pentru un economist, constructor, arhitect sau… politician să aibă deficienţe de exprimare în limba română. E clar ca bună ziua că aici e vorba de altceva precum delăsare, inconştienţă juvenilă, bătaie de joc de şcoală ori greutăţi familiale, Doamne fereşte! Nu e din pricina sărăciei, fiindcă n-am văzut elevi mai conştiincioşi decât săracii.

Deşi agramaţilor nu le-au plăcut şcoala şi cartea, odată ajunşi în fruntea poporenilor, îi apucă jena de trecutul lor şcolar şi încearcă acoperirea păcatelor tinereţii prin patalamale şi diplome, iar fără doctorat nu-şi pot face siesta în fotoliile din Casa Poporului ori Palatul Victoria. Şi fiindcă nu au fost niciodată în stare de performanţe academice, atunci obţin doctorate cu pile, relaţii, cunoştinţe şi eventual bani. Pe unde e veriga mai slabă. Să aibă cu ce se făli. Pentru a nu fi prinşi, au schimbat legea şi au politizat comisiile de control, doar-doar vor face şi ei parte din elita intelectuală.

Dar scrisoarea celor 47 rectori pentru susţinerea actualului ministru, Valentin Popa, ne arată o altă monstruozitate, unică în UE: învăţământul universitar, acela autonom prin lege, a fost pesedizat la modul cel mai ordinar, aproape toţi rectorii fiind membri PSD. Iar în preuniversitar lucrurile sunt şi mai grăitoare. Aici e răspunsul la întrebarea de ce nicio reformă nu poate prinde în şcoala românească…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: