Capitolul II – Struga – capitală mondială a poeziei
2.Poeţi laureaţi ai marelui premiu Cununa de aur
Anul 2001
SEAMUS HEANEY (n. 13.04.1939, Mossbawn – [d.30.08.2013, Dublin]), Irlanda. Poet, scriitor, dramaturg, traducător.
Seamus Heaney e născut în Irlanda de Nord, iar acum trăieşte în Dublin. A fost profesor de poezie la Harvard şi Oxford.
Volume: Moarte Naturalistului (1966), Uşa în întunericului (1969), Staţie Islanda (1984), Vederea Lucruri (1991).
Creaţia i-a fost apreciată cu multe premii: Premiul Nobel pentru literatura (1995) şi două premii Whitbread (1996, 1999), Premiul T. S. Eliot (2006).
În mesajul lui către Serile poetice de la Struga poetul afirmă: „Este o mare onoare pentru mine să fiu premiat cu Cununa de aur şi să fiu invitat la Festival. Eu am fost şi înainte la Struga şi am simţit viaţa şi cultura macedoneană.
Zilele şi nopţile petrecute de mine la Struga în anul 1978 au fost de neuitat. Poeţii din Macedonia le-au oferit invitaţilor o primire magnifică şi noi ne am întors în ţările noastre cu o credinţă nouă despre poezie… . Poetul scoţian Hue Mac Darmid a dat o definiţie pentru poezie ca fiind «existenţa umană înviată». Nicăieri nu este mai multă viaţa decât pe podul la Struga. Şi eu îmi doresc ca în curând iar să fiu acolo.” Seamus Heaney, 16 februarie 2001.
Săpare
Între degetul arătător şi degetul mare
îmi stă pixul; revolver blocat.
Sub fereastră, un zgomot clar,
cazmaua intră în nisip:
tatăl meu, sapă. Arunc o privire
pe spatele obosit printre florile,
care se îndoaie jos, şi iar se ridică ca acum douăzeci de ani,
calcă în ritm printre cartofi
şi sapă cu sapa.
Cizma obosită stă pe ureche, mânerul
printre genunchi strâns tare.
Trage tufişuri, vârful luminat în adâncimi
sapă să scoată cartofi adunaţi
şi ameţit de mâinile noastre reci.
Doamne, bătrânul a fost puternic.
La fel ca şi bătrânul lui.
Bunicul meu a scos mai multă turbă pe zi
decât oricine în groapă lui Toner.
O dată i-am adus o sticlă cu lapte
neînchisă bine cu dop de hârtie. S-a întins
să bea, şi imediat înapoi la munca de săpat şi de tăiat,
să arunce bulgări peste spate,
spre jos să sape
în căutare de o turbă bună. Să sape.
Miros rece de cartofi, zgomot şi trăsnet
în turbă, o tăietură clară mă
trezeşte în minte.
Dar nu am sapă ca să-i urmăresc pe bărbaţi.
Între degetul arătător şi degetul mare
Îmi stă pixul.
Voi săpa cu el.
(Traducere din limbă macedoneană de Jadranka Angelovska)
Anul 2002
SLAVKO MIHALIC (n. 16.03.1928, Karlovac – d. 05.02.2007, Zagreb), Croaţia. Poet.
Slavko Mihalic a terminat liceul la Karlovac. La Zagreb a terminat Facultatea de Filosofie, specializarea limba şi literatura croată. Scrie de la 14 ani. La facultate a fondat revista lunară de literatură Tribina, în anul 1952. A fost redactor al revistei de poezie Lykos, Knjizevna tribina, redactor al ziarului de cultură Telegram. A tradus din poezia croată în alte limbi. Toata viaţa şi-a dedicat-o poeziei şi literaturii croate. Din anul 1991 a devenit membru al Academiei de Ştiinţă şi Artă din Croaţia, iar în anul 2000 a fost preşedintele Casei scriitorilor din Croaţia. Volumele lui de poezie sunt traduse în mai mult de 20 de limbi.
Volume: Muzică de Cameră (1954), Drum în Neexistenţă (1956), Exil Generos (1959), Sezon (1961), Ultima cină (1969), Rug Funerar Tăcut (1985), Femeie de Catifea (1993), Acordeon (2000).
Metamorfoze
Aş vrea să ştiu de unde vine
acest gol, schimbându-mă
într-un lac, transparent
până la fund, dar fără peşte.
Dar fără scoici, raci,
sau buruiană măcar
să ascundă nume, azi sunt fără nume.
O parte din mine nu mai e.
Vorbind despre gol, am mişcat
Apă în lac, amestec de
nisip şi grăunţe fine pe podea.
Mă simt bolnav.
Mă plimb pe străzi, cu capul jos, ca
alt lac, esenţial sumbru,
şi otrăvitor; spunând nimic despre zânele gonite de la fund,
deci mirosul meu respingător mă pătrunde.
(Traducere din limbă engleză de Jadranka Angelovska
JADRANKA ANGELOVSKA, Macedonia de Nord
Comentarii