În perioada 2-5 noiembrie 2017, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi a fost gazdă şi coorganizatoare (alături de Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi, cu sprijinul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni) a Conferinţei Internaţionale „Identităţi etno-confesionale şi reprezentări ale celuilalt în spaţiul est-european: între stereotip şi voinţa de a cunoaşte”), coordonată de universitarii Cristina Preutu şi George Enache. Salutată de secretarul de stat Ovidiu Iane, decanul Facultăţii de Istorie ieşene – Petronel Zahariuc, prorectorul Universităţii Iaşi – Gheorghe Iacob, de coordonatorii proiectului şi cu prelegeri inaugurale ţinute de profesorii Alexandru-Florin Platon (Universitatea Iaşi) şi Gheorghe Cliveti (directorul Institutului de Istorie „A.D.Xenopol” Iaşi), Conferinţa a avut şi o interesantă secţiune „Multiplele identităţi ale Bucovinei”. Moderată de CS. I Silviu B. Moldovan, secţiunea s-a constituit pe comunicările ştiinţifice susţinute de Nadia Bureiko (Kiev) şi Teodor Moga (Iaşi), Florin-Teodor Olariu şi Veronica Olariu (Institutul de Filologie Română „Al. Philippide” al Filialei Iaşi a Academiei Române) şi Niadi-Corina Cernica (Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava).
Intervenţia dlui secretar de stat a pus accent pe diferenţa personală de percepere a Chişinăului şi a Cernăuţiului înainte şi după ce a ajuns în aceste locuri ale patriotismului „corect, real şi sănătos”, urmată de convingerea că „dacă toţi românii din România ar merge la Chişinău, la Cernăuţi şi, de ce nu, în Serbia, ar gândi altfel”. Cu atât mai mult cu cât, a spus, se observă o revigorare a interesului pentru românii de pretutindeni. Reţinându-i mărturisirea, nu pot să nu aduc aminte autorităţilor sucevene că mica şi însemnata posibilitate a plecării unui sucevean dimineaţa la Cernăuţi cu întoarcerea seara, după o vizită a oraşului cu familia, cu prietenii săi din alte părţi ale României, nu există, deoarece nu avem curse directe, legale, auto sau feroviare Suceava-Cernăuţi-Suceava, imposibilitate de care se loveşte şi locuitorul nordului Bucovinei, dornic să vadă Suceava în cuprinsul unei zile. Dar dacă nu avem cursă directă Suceava-Putna, ce să ne mai mirăm de inexistenţa uneia permanente, judicios (poate un pic şi afectiv?!) gândite între două oraşe care au reprezentat ceva – şi nu puţin! – în istoria neamului românesc! Dl Ovidiu Iane a mai vorbit şi despre înfrăţiri de oraşe, de parteneriate (preponderent viitoare) ale Ministerului cu lideri de opinie, cu asociaţii ale românilor de lângă Ţară, lucruri frumoase şi bune şi binevenite, când vor fi să fie.
Şi din prelegerea prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti am notat o observaţie, şi anume că „se pedalează prea mult pe aspectul bucovinean”, ideea fiind aceea că bucovinenii nu se mai consideră moldoveni, deşi ei, împreună cu maramureşenii, au creat Moldova (statul feudal, fireşte!).
Necunoscătoare de engleză, spre deosebire de restul participanţilor (cu excepţia câtorva din Ucraina, cărora le-a fost prezentat un rezumat în ucraineană), nu am putut urmări comunicarea semnată de Nadia Bureiko (Head for Europeanisation Studies, Foreign Policy Council‚ Ukrainian Prism’ Kiev) şi de Teodor Moga (Centrul de Studii Europene, Facultatea de Drept, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi) – „In search of identity: testing self-perceptions and attachments in Bukovyna”, dar sperând să obţin traducerea acesteia în limba română după publicarea volumului care va reuni lucrările Conferinţei, nu pot să trec totuşi peste una din concluzii, evidenţiată de discuţiile din finalul secţiunii „Multiplele identităţi ale Bucovinei”, şi anume că românii din Ucraina ar fi mai puţin ataşaţi de statul ucrainean decât ucrainenii din România de statul nostru. Nu ştiu pe ce chestionar şi pe ce răspunsuri se bazează o astfel de concluzie, oricum, cu siguranţă, nu pe protestele românilor din Cernăuţi stârnite de izgonirea limbii române din toate treptele Învăţământului din Ucraina superioare ciclului primar, deoarece şi în România românii ies des cu proteste în stradă şi nimeni nu-i acuză de lipsă de loialitate faţă de statul român.
Deosebit de interesantă mi s-a părut comunicarea cercetătorilor ştiinţifici doctori Florin-Teodor Olariu şi Veronica Olariu despre „Competenţe şi reprezentări sociolingvistice la polonezii şi huţulii din Bucovina”, notând şi efortul existent în prezent la cartografierea diversităţii lingvistice pentru „Atlasul lingvistic audio-vizual al Bucovinei”. Şi venind dintr-un orizont de interes permanent, nu numai la semnatara acestor rânduri, cum au dovedit întrebările adresate la urmă autoarei, lect. univ. dr. Niadi-Corina Cernica (Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava), să menţionăm şi ultima comunicare a secţiunii, „Fantasticul – o caracteristică a culturii populare din Bucovina”, care valorifică astfel şi în mediul academic bogăţia de informaţii existentă în cărţile lui Mihai Camilar, cu o interpretare din perspectivă filosofică la care merită să medităm.
Prezenţa Universităţii sucevene, evidenţiată în titlu, a fost susţinută şi de lect. univ. dr. Dinu Bălan. Transcriem cu o plăcere egală cu regretul de a nu fi urmărit-o în plen titlul comunicării sale: „Un mediator între confesiuni: Marius Teodorian-Carada în Jurnalul arhiepiscopului Raymund Netzhammer”.
Cât despre Conferinţă în ansamblu, plină de dinamism ştiinţific şi de atractivitate prin însuşi caracterul ei interdisciplinar, pe lângă felicitările cuvenite coordonatorilor de proiect şi organizatorilor, să reluăm observaţia formulată de multe ori pe parcursul desfăşurării lucrărilor sale: cere noi ediţii, continuitate.
Comentarii