În lunile iulie şi august 2017, au avut şi au loc ample manifestări întru cinstirea celor 500.000 de ostaşi români ce au luptat în Primul Război Mondial pentru patria noastră ideală – România Mare.
Sacrificiul uman şi material al neamului nostru pentru realizarea visului de veacuri – făurirea Statului Naţional Unitar Român – a fost enorm: 100.000 morţi, 150.000 răniţi şi mutilaţi, 250.000 prinşi. Acestui sacrificiu uman de neimaginat la începutul războiului i se adaugă jefuirea în mod sălbatic a bunurilor materiale şi spirituale de pe mai bine de 2/3 din suprafaţa României Mici, de ocupantul vremelnic.
În aprigele încleştări din anii marelui război, Horodnicenii Sucevei au dat armatei române 198 de ostaşi. Dintre aceştia, 96 nu şi-au mai revăzut niciodată locurile de baştină. Ei s-au încorporat în ţărâna patriei ideale pe care au visat-o şi pentru care s-au jertfit. Trupurile lor se odihnesc în cimitirele din trecătorile Carpaţilor, la Turtucaia, Tg. Cărbureşti, Tg. Jiu, Flămânda, Predeal, Oituz, Mărăşti, Mărăşeşti. În aprigele bătălii din vara anului 1917, armata română a dat măsura vitejiei sale şi a scris cu râuri de sânge numele său în cartea armatelor lumii. În vara anului 1917, la Mărăşeşti, o mare împărăţie s-a clătinat în faţa puterii de sacrificiu a ostaşilor români.
Eroismul soldaţilor noştri şi puterea lor de sacrificiu s-au datorat într-o mare măsură comandanţilor ce i-au condus în lupte şi le-au insuflat credinţa că pe lângă ei nu se poate trece.
Luptele din vara anului 1917, au adus în prim-plan pe coloneii Mihail Todicescu şi Dimitrie Todicescu, fii ai Horodnicenilor Sucevei. La sfârşitul conflagraţiei mondiale vor fi avansaţi la gradul de general, pentru eroismul şi modul cum şi-au condus subordonaţii în luptă.
De numele viitorului general Mihail Todicescu, absolvent al Şcolii Militare de la Spandau şi al Academiei Militare de la Berlin, se leagă elaborarea (alături de alţi ofiţeri de stat major) a planurilor de luptă ale Armatei l-a, comandată de generalul Eremia Grigorescu. Acest plan de luptă, coroborat cu vitejia trupei şi a corpului de ofiţeri, a dus la o grea şi umilitoare înfrângere în ziua de 6 august 1917 a Corpului 1 armată german, comandat de generalul Makensen, cunoscut ca „ spărgător de fronturi”. După război, generalul Mihail Todicescu a îndeplinit funcţii de mare răspundere: comandat al corpului vânătorilor de munte, director de şcoală militară specială, comandat al Corpului IV Armată Iaşi, subşeful Marelui Stat Major al armatei.
Viitorul general de brigadă Dimitrie Todicescu, în calitate de comandant al viteazului şi de neînvins Regiment 9 Râmnicu Sărat, ia parte la prima etapă a bătăliei de la Mărăşeşti (24 iulie – 3 august 1917). În acele zile armata română a zdrobit ofensiva germană în lunca Siretului. Spre surpriza tuturor, Dimitrie Todicescu, în fruntea bravilor ostaşi, reuşeşte să păstreze linia ferată Tecuci – Mărăşeşti, fapt considerat aproape imposibil de către comandanţii armatei germane.
Tot de numele viteazului general Dimitrie Todicescu se leagă prezenţa Regimentului 9 Râmnicu Sărat în perioada 15 martie – 1 aprilie 1918 în judeţul Akerman, din sudul Basarabiei. Prezenţa sa în fruntea soldaţilor în sudul Basarabiei a contribuit la respectarea hotărârii Sfatului Ţării de la Chişinău, privind Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918.
În timpul regimului comunist, ambii generali au fost marginalizaţi, li s-au suspendat pensiile şi le-au fost confiscate proprietăţile. Au scăpat ca prin urechile acului de temniţele comuniste, cu toate că şi-au slujit patria cu onoare şi credinţă.
Vouă, ostaşi şi generali ai Horodnicenilor Sucevei, care acum 100 de ani v-aţi jertfit pentru veşnicia şi pentru onoarea armatei, v-am deschis larg porţile inimii şi vă aprind în suflet candela recunoştinţei. Voi v-aţi aruncat în focul bătăliei de la Mărăşeşti spre a înălţa pavăză de neclintit în calea duşmanilor ţării.
Prof. Constantin Târziu
Comentarii