Mai puţin frapante, anumite construcţii pleonastice sunt acceptate în vorbirea eliberată de dictatura normelor, ba unele chiar îşi găsesc apărători.
Destul de rară şi nu foarte izbitoare este, de pildă, asocierea, pentru precizări temporale, a lui după cu încoace, ca în secvenţa: „a ajuns inginer la Flota de pescuit, iar după 1990 încoace, a lucrat / lucrează pentru o serie de companii de navigaţie occidentale” (observatorcultural.ro. nr.820, 29 aprilie 2016). Este evident că era de ajuns „după 1990” sau, ca variantă, „din 1990 încoace”.
De un nivel de frecvenţă, din păcate, superior beneficiază construcţia inclusiv şi, auzită recent la un post românesc de radio („inclusiv şi pe mine, inclusiv şi pe alţii”), ceea ce a determinat căutarea ei în eventuale apariţii pe internet, ocurenţele găsite fiind …neîmbucurător de multe. Că este vorba despre un pleonasm e uşor de demonstrat, absenţa unuia dintre cele două cuvinte neafectând înţelegerea, ba chiar favorizând-o. De precizat că şi, în acest context, nu este cunoscuta conjuncţie, ci are valoare adverbială (aceea care, în anumite secvenţe, îngăduie – ba chiar impune – virgula, de care se feresc cei care cred că au de-a face cu copulativul şi; de exemplu, „au greşit şi atunci, şi de data aceasta”). Mai des întâlnită pe site-uri moldoveneşti, respectiva asociere nefericită determina, prin 2010, intervenţia unui specialist basarabean, care o încadra în categoria „pleonasmelor culte” (timpul.md, 8 octombrie 2010). Comentariul avizat se pare că n-a prea fost luat în seamă (ca toate „lecţiile” asemănătoare din mass-media, de altfel), de vreme ce am putut culege următoarele citate din texte datate în 2016: • „promovată inclusiv şi pe pagina de facebook a Ministerului Transporturilor” (news.yam.md, 26 august 2016); • „A munci pentru mine înseamnă inclusiv şi a informa corect” (declaraţie a unui ministru, oficial.md, 27 martie 2016).
În fine (dar foarte departe de a epuiza înşiruirea cazurilor de construcţie pleonastică), fără să sară în ochi (în auz?) ca atare, asocierea dar totuşi este considerată, de asemenea, că ar păcătui prin dublare semantică reciprocă. Drept care, mai ales când între cele două cuvinte se intercalează altele, adesea ea nu este evitată, nefiind percepută ca greşeală de exprimare. Fie că nu-şi dau seama de întâlnirea mai mult decât tangenţială a celor două sfere semantice (secante?), fie că o consideră tolerabilă, numeroşi vorbitori nu o tratează ca eroare propriu-zisă. Ştiind că oricine are acces la multe citate ilustrative, oferim, aici, doar două: • „Răspunsul e evident, dar totuşi atât de greu de ghicit!” (în titlu, a1.ro, 28 februarie 2017); • „Nevăzuţi şi neînsemnaţi, dar, totuşi, comici” (titlu, evz.ro, 14 iulie 2016; incorectă este aici şi aşezarea lui totuşi între virgule; vezi, în acest sens, p.67, paragraful 230 din „Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie”, ediţia a V-a, 2001).
I. NEDELEA
Comentarii