Motto: „Laudator temporis acti”
(„Acel care laudă timpurile trecute”)
Ca să ne ţină sub presiune şi cu atenţia aţintită asupra celor care au făcut şi desfăcut politica văzută şi nevăzută din ţară, un personaj care s-a învârtit pe lângă cei cu puterea, de la care a cules nu numai firimituri, Andronic după nume, care, voind să nu iasă din cărţi, a lansat bomba de presă cu cina cea de taină de la potentatul zilei din anul 2009, decembrie 6 zile, înstelatul multilateral Gabriel Oprea, la care au participat, pe lângă omul cu dezvăluirea evenimentului, oamenii care deţineau atunci – şi deţin şi acum – frâiele puterii: George Maior, Coldea, Kovesi, Onţanu fiind doar motivul, poate şi alţii care au fost uitaţi intenţionat, cu mai puţină notorietate. Şi ce şi-au zis unii, nu mai au voie oamenii să se întâlnească şi să mănânce, chiar şi la ora zece seara? Sigur că au voie să-şi încarce stomacurile pe noapte, numai că nu era orice noapte, era noaptea alegerilor prezidenţiale, când se numărau voturile, când lumea aştepta un nou preşedinte, pe Mircea Geoană, dar n-a fost să fie, fiindcă fostul preşedinte a aşteptat răbdător până s-au numărat toate voturile, inclusiv cele din Franţa, şi a rostit duhnind de satisfacţie: „Un fleac, i-am ciuruit!”. Mulţi au intuit atunci că voturile acelea de pe malurile Senei, de la Baconschi, ne-au ciuruit pentru alţi 5 ani, el alegându-se cu un post de ambasador.
Cel mai interesant din toată tărăşenia este că cel care le ştia pe toate, matrozul Băsescu, n-a ştiut el de afrontul celor care mâncau pe săturate când el se perpelea de focul voturilor, decât atunci când a aflat de la Andronic, 8 ani mai târziu, altfel, vorba lui, le umplea botul de borş. Probabil că Andronic ştia foarte bine că acele fapte au avut anul acesta, 2017, termenul de prescripţie, caz în care nimeni nu mai are de dat socoteală. De la început Băsescu s-a arătat favorabil unei comisii parlamentare care să cerceteze cazul, apoi a lăsat în seama procurorului general Lazăr, ceea ce înseamnă să îngroape cazul, să nu mai aflăm niciodată cine şi cum au fost fraudate alegerile, cine a furat mai mult, vorba lui Ponta, de atunci, din 2009. Că pe nimeni nu mai interesează aşa de mult cât s-au ghiftuit mesenii, ce sfori au tras, ce-au vorbit la telefon etc. Voiau să schimbe barca în cazul în care balanţa înclina spre Geoană – PSD şi spre „Mihaela, dragostea mea”? Tot ce-i posibil. Mai degrabă trăgeau sforile pentru Băsescu, îi erau datori cu grade şi funcţii, deja îl ştiau, erau obişnuiţi cu „şeful”, iar după „ciuruire”, Codruţa a trecut de la procuror general la şef DNA, Maior a rămas ce-a fost, până când Iohannis l-a numit ambasador în SUA, iar Gabriel Oprea, reevaluatul, s-a ales cu o pereche de aripi politice.
Mulţi au avut de câştigat din alegerile trucate din 2009! A început epoca glorioasă a PDL-ului şi a haremului cu Elena Udrea, epoca sacoşelor cu bani, a telegondolelor, a parcurilor săteşti şi a bazinelor în care să aibă unde se scălda raţele şi gâştele satului. Dar dacă au fost trucate, furate, fraudate, măsluite s-o ştim şi noi! Mulţi spun că trebuie să ştim ce s-a întâmplat, ca să nu se mai repete, adică să nu fim mereu înşelaţi şi prostiţi. Aşa crede lumea care merge cuminte la vot. Votul meu contează! O comisie parlamentară condusă de Dragnea, persiflat de Băsescu, presat din toate părţile cu dosarele lui, amânată cu o săptămână, combătură de duşmanii politici, mai că nu mai are şanse de a fi pusă pe picioare. Între timp, s-a mai petrecut ceva care a zgâlţâit scena politică: Olguţa Vasilescu, care înoată cu greu prin legea salarizării, într-o pauză de respiro, a scăpat porumbelul candidaturii lui Dragnea la prezidenţialele din 2019. Asta mai trebuia! Asta înseamnă că atentează la dreptul lui Iohannis de a candida singur la al doilea mandat. Asta, în limbajul preşedintelui, ar însemna populism. Şi când PSD-ul atentează la profiturile uriaşe ale multinaţionalelor, este tot populism, deşi ar trebui să-i amintim preşedintelui ceva ce nu ştie: Partidul Liberal, condus de I.I.C. Brătianu, a lansat lupta împotriva capitalului străin care stăpânea atunci, după Primul Război Mondial, 80% din economia românească. O făcea oare din populism? Unde sunt liberalii de altă dată?! Dacă, după ce s-a băgat DNA-ul în ei, îl mai propulsează la funcţia de preşedinte de partid pe Cătălin Predoiu (omul cu naţionalizarea fondurilor pensiilor private), chiar că nu-ţi mai vine să fii liberal. Deocamdată, cel care se bagă peste tot, dă interviuri şi îşi apără mandatele, profitând de apatia instalată odată cu astenia de primăvară, este Traian Băsescu. Încă nu l-a sictirit nimeni cu tot cu mandate, cu fratele şi cu fetele, i se caută în coarne, i se dă importanţă, uitându-se că „Obraznicul mănâncă praznicul”! Dar barca lui nu mai prezintă nici interes, nici siguranţă.
Comentarii