Nod în… cuvânt

Ce este cuvântul?

Un lingvist ţi-ar spune că este unitatea fundamentală de comunicare a unui înţeles sau o unitate de bază a vocabularului. Un contabil ţi-ar spune că este o rătăcire printre cifre. Un comunist (şi nu numai) ţi-ar răspunde că este parte a unei lozinci; un militar, că este un ordin; un politician, că este o unealtă; un poet, că „e aripa liniştii” (Pablo Neruda) sau „cel mai puternic drog folosit de omenire” (Rudyard Kipling), filosoful: „un cuvânt este un arbore […] o făptură specifică” (Constantin Noica) sau nu e „nimic decât o rană a tăcerii” (Lucian Blaga).

În schimb, fricosul faţă de Dumnezeu (adică înţeleptul, cf. Pilde 1, 7) ţi-ar sugera să corectezi întrebarea, astfel: Cine este Cuvântul? şi tot el ţi-ar aminti că „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. […] Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. […] Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui…” (In. 1, 1-14).

Deci Cuvântul este Hristos, Logosul întrupat, iar orice cuvânt rostit sau scris de noi este (sau trebuie să fie) o mărturisire hristică cu ecou faptic, iar pentru aceasta trebuie să ne dregem cuvintele cu sarea înţelepciunii şi a fricii de Domnul (cf. Col. 4, 6), ştiut fiind că „dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit…” (Iacov 3,2). Fiecare cuvânt are puterea lui; unele cuvinte dau viaţă căci sunt de la Hristos – Izvorul vieţii şi Viaţa, iar altele pot ucide sufletul: pe-al tău, pe-al aproapelui… Şi aşa cum fiecare cuvânt al lui Dumnezeu-Cuvântul înseamnă viaţă, tot aşa şi cuvintele vicleanului nu sunt decât minciună şi moarte. Cuvântul înseamnă deci putere, viaţă, duh; cuvântul este o forţă, că de la Dumnezeu niciun cuvânt nu rămâne nelucrător (cf. Lc. 1, 37-38). „Dacă se unesc cuvântul şi fapta, atunci ele alcătuiesc frumuseţea întregii filosofii” (Sf. Isidor Pelusiotul), şi întru aceasta fericit vei fi când vei predica prin fapte (cf. Sf. Efrem Sirul), căci „la cine cuvântul e faptă, acela e puternic şi în cuvânt şi în faptă” (Mitr. Filaret al Moscovei).

„Ce este mai puternic şi mai neschimbător decât cuvântul? Prin cuvânt a fost creată lumea, prin cuvânt se şi ţine. Dumnezeu „ţine toate cu puterea dreptei Sale” (Evr. 1, 3). Şi totuşi noi, păcătoşii, ne purtăm faţă de cuvânt atât de superficial şi de neglijent. Există oare ceva pe care să-l tratăm cu mai puţin respect decât cuvântul?” (Sf. Ioan de Kronstadt) Când e vorba de principii, folosim numai frazele nebuloase şi sibilice, dar când e vorba de persoane, ne limităm la mahalagisme şi enunţuri de latrină.

Cu un cuvânt poţi să învii (cf. Mc. 5, 41; F.A. 9, 40) sau să ucizi, poţi să dezmierzi sau să ocărăşti, poţi să porunceşti sau să supui sub povara lui, poţi să înjuri sau să sfinţeşti, poţi să zideşti sau să risipeşti, poţi să manipulezi sau poţi să trezeşti conştiinţe amorţite, poţi să urci spre zenitul Sophiei sau să te scufunzi în abisul nihilismului, şi toate acestea şi altele asemenea acestora deoarece „cuvântul este sluga minţii, căci ce voieşte mintea, aceea tâlcuieşte cuvântul” (Sf. Antonie cel Mare). Aşadar, „deprindeţi inima să păzească ceea ce învaţă limba” (Avva Pimen), preţuieşte fiecare cuvânt, fii cu luare-aminte şi statornicie şi dă Cuvântului lui Dumnezeu şi cuvintelor sfinţilor încrederea cuvenită cuvântului vieţii. „Cuvintele scrise pot deveni case, dacă sunt scrise de arhitecţi, maşini, dacă sunt scrise de inventatori, lacrimi sau strigăte de bucurie dacă sunt scrise de poeţi… Orice scriere este un simbol al creaţiei ieşite din nimic, al morţii şi învierii prin cuvânt…”. „Cel ce scrie arată simbolic, cu degetele şi palma, taina Sfintei Treimi, a Întrupării, a punerii în mormânt şi a Învierii lui Hristos”. (Constantin Virgil Gheorghiu)

„Cuvântul trebuie respectat şi fiindcă Domnul cel Atotprezent, Atotfăcător, Unul şi Nedespărţit poate fi într-un singur cuvânt” (Sf. Ioan de Kronstadt). A scrie nu e doar o datorie, o băgare-n seamă sau o plăcere mimetică, ci e un act sacru, un lucru sfânt, ca o izvodire de icoană, iar pentru mine, personal, este rodul ascultării de duhovnic şi o punere în sfeşnic (cf. Mt. 5, 15), căci „mai mare minune decât rugăciunea este propovăduirea cuvântului…” (Sf. Grigorie Dialogul), iar propovăduirea Cuvântului, oral sau scris, este apanajul fiecărui cleric învestit de Duhul Sfânt prin punerea mâinilor. Toate acestea trebuie coroborate cu atenţie sporită spre îndemnul poetului pustiei: „Mustră-i pe cei corupţi prin viaţa ta curată…” (Sf. Isaac Sirul)

„Orice scris, indiferent de conţinut […], e o teologie. El arată mai întâi simbolul Sfintei Treimi. Se spune: La început a fost Cuvântul. Şi Cuvântul era la Dumnezeu. Şi Dumnezeu era Cuvântul. Toate prin Cuvânt s-au făcut. Când scrii un cuvânt, naşti din tine însuţi cuvântul tău, aşa cum Dumnezeu L-a născut pe Fiul Său. Cuvântul pe care l-ai scris ia apoi chip în literele caligrafiate. Aşa cum Hristos a luat chip de om. După care cuvântul, logosul născut de tine, moare ca Hristos pe cruce în rândurile pe care le-ai caligrafiat… Mai târziu, tu însuţi sau un altul va citi cuvântul scris. Şi cuvântul născut din nimic de către tine, şi aşezat în scris prin caligrafiere, aşa cum Hristos a fost aşezat în mormânt, va învia în gândul altui om.” (Constantin Virgil Gheorghiu)

Prin caligrafie se arată simbolic taina morţii şi Învierii lui Hristos, iar orice caligrafie devine o teologie, o cunoaştere a lui Dumnezeu, în care frumosul radiază din Cel ce este Frumuseţea absolută, Binele absolut, Adevărul absolut, Absolutul Însuşi.

Dar „în lumea aceasta toate trec, numai cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac” (ÎPS Pimen), iar noi, împovăraţi de călătoria vieţii, ne luăm pe neştiute bocceluţa cu fapte, gânduri şi cuvinte, şi purcedem spre tărâmul tinereţii fără de bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte. Poate rămâne după noi, pentru puţină vreme însă, ecoul aducerii-aminte a ce am făcut, zis sau scris.

Am fost întrebat: De ce scrii? Răspund în scris: Din ascultare. Iarăşi am fost întrebat: De ce scrii aşa, „nepreoţeşte”? …şi iarăşi răspund în scris: Deoarece nu am (încă?) darul de a vorbi mult fără a spune nimic, iar limbajul de lemn nu încape în gura mea. Singura cenzură îmi poate fi adevărul şi rabatul şi/sau abaterea de la el, conştient fiind „că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit” (Mt. 12, 36-37). Acum mi se caută nod în… cuvânt (sau în papură?) şi cuvinte ce prin răstălmăcire şi reinterpretare „ca la sectari” pot fi folosite ca „dovezi la dosar”, căci, deh… am „fluierat” în Biserică, şi trebuie să fiu prins în cuvânt (cf. Lc. 20, 20). Unii pot considera crochiurile mele jurnalistice ca fiind puseuri de bravadă sau don-qiujotisme ieftine, alţii pot întrevedea sinceritatea şi durerea din fiecare cuvânt (fiecare vede ce vrea, după starea sa duhovnicească), dar afirm cu sinceritate că nu ascund nici măcar urme infime de apropouri, de calomnie mascată, de defăimare sau poliloghie de budoar, ci păsare, acrivie şi… cerneală. Opiniile, chiar şi în Biserică, alcătuiesc întocmai fluxul şi refluxul ce întreţin respiraţia vieţii sociale. Nu caut cuvânt de îndreptăţire, dar drept scuză îmi apropriez cuvintele ijderite în bezna temniţelor roşii de un poet-monah: „De câte ori simţim un gol amar/ Ne repezim să-l umplem cu cuvinte/ Ne-nţelegând că vorba e-un gropar/ Ce sapă-n noi şi mai adânci morminte.” (monah Athanasie Ştefănescu)

Acum, la început de Post Mare, îmi cer iertare celor ce s-au regăsit printre rândurile articolelor mele sub diferite ipostaze conjuncturale, căci trebuie „să iertăm toate pentru Înviere”, promiţând că, pe viitor, voi fi (puţin) mai puţin acid, şi mai mult… bază sau sare.

Pr. GABRIEL CIOFU, Baia

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: