Aşa s-ar cădea numită întâlnirea de suflet a celei mai distinse părţi din locuitorii Fălticeniului din seara zilei de 24 Ianuarie 2017. Trebuie să mărturisesc că rar mi-a fost dat să văd o aşa de rapidă adunare; la ora fixată; într-o sală rece care apoi s-a încălzit nu numai de la suflarea participanţilor, pentru care devenise neîncăpătoare, ci, cred, mai ales, din efervescenţa de suflet şi minte a celor prezenţi, vorbitori sau simpli ascultători.
Pentru că această adunare nu era numai un prilej de lansare a unei cărţi, O incursiune în istoria şi viaţa farmaciilor fălticinene, Editura Lidana, 2016, cu un titlu aparent sever; ci o întâlnire cu istoria şi oamenii de altă dată şi de azi care practică una din cele mai umane meserii.
Dedicată celor 190 de ani de atestare documentară a primei farmacii fălticenene, dar şi celor 40 de ani de rodnică activitate a farmaciei Floris, cartea este rodul unei atente şi adânci cercetări documentare. Am înţeles din discuţiile purtate că această realizare de căutare şi publicare a multor documente din arhive se datorează cercetătorului perseverent Sorin Gafencu. Pentru paginile mai aproape de timpul nostru s-au folosit documente, fotografii, mărturii ale ostenitorilor din farmaciile Fălticeniului, strălucit reprezentate prin doamna farmacistă Maria Mitocaru şi familia sa de oameni cu aceeaşi meserie.
Dar numai cu documente şi acte de întemeiere, brevete de invenţii de medicamente noi, cartea risca să devină o înşiruire rece, seacă, fără a putea fi apreciată la justa ei valoare. De acum începe rolul celuilalt autor, alături de Maria Mitocaru, scriitoarea Mioara Gafencu.
Afirm că citind hăruitele sale pagini, în tihna de până la slujba de miezul nopţii, am trăit clipe de încântare spirituală rară. Făcând o incursiune, pe etape, în cei 190 de ani de vieţuire farmaceutică, scriitoarea Mioara Gafencu a folosit când tonul cald, evocator, când înşiruirea rapidă a unor formulări care sugerau adevărata stare a oraşului: “Secolul 21 începe sub semnul speranţei. Management de tip privat. Privatizări şi falimentări. Dezordine activă, zumzet, contestări, acţiune. Cetăţean român şi cetăţean european, cu avantaje şi dezavantaje. Reforme contestate. Eşichierul politic derutant. Inflaţie. Pierderea locurilor de muncă.. Alternative educaţionale. Şi aceleaşi deziderate… a fi, a avea, a vrea – şi reversul medaliei” (p.15).
Pagini documentate, temeinic scrise, cu acribie, dar şi cu simţ al umorului (p.29), realizează autoarea, înainte de a face o cronologie a reţelei farmaceutice din Fălticeni. Sunt pomenite nume de farmacişti întemeietori, întreprinzători – un loc aparte ocupându-l Carol Vorel, români, evrei, nemţi, iar de prin 1975 se impune numele farmacistei Maria Mitocaru. Familiei sale de tineri studioşi şi inventivi datorându-li-se Alevia şi Alma Clinic. Îngrijoraţi de viitorul farmaciei independente care ar putea pierde teren în condiţiile pieţei globalizate, membrii familiei Mitocaru, părinţi şi copii cu aceleaşi idealuri nobile, se ostenesc pe acest ogor crezând în adevărul etern că “Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate, totul este nimic”.
Prezentarea cărţii făcută de scriitoarea Doina Cernica a însemnat o caldă pagină de cinstire a autorilor, dar şi a eroilor acesteia. A evidenţiat şi frumuseţea meseriei, dar şi generozitatea celor care o practică cu o aleasă omenie. Această atitudine a farmacistului stabileşte o relaţie de caldă comunicare între omul ce calcă pragul farmaciei şi cel care îşi ascultă cu luare-aminte durerea, strecurându-i în suflet nădejdea însănătoşirii. Şi pentru că am pomenit de suflet, cuvânt cu care calificasem întâlnirea, nu pot încheia fără a invita pe cititorul acestor gânduri spre o lectură a unei pagini din finalul cărţii, intitulată “Reţetă duhovnicească”:
“Bolnavul să ia din farmacia Atotţiitorului Credinţa, Nădejdea şi Dragostea. Să le mestece bine şi să le sfărâme mărunt în piua îndelungăi răbdări. Să le cearnă prin sita conştiinţei.
Să le fiarbă în vasul uitării. Să le frământe cu lingura cumpătării. Să le strecoare prin pânza judecăţii şi să le bea cu paharul mulţumirii.
Să se culce apoi pe salteaua virtuţii şi a moralităţii. Să se înfăşoare cu acoperământul blândeţii, având drept căpătâi prevederea.
După ce va transpira, să-şi usuce capul cu ştergarul liniştirii, spălându-se în apa înţelepciunii. În urmă să-şi îmbrace veşmintele bunei vieţuiri… şi va fi sănătos ca mărul.”
Iar ca o mărturisire de credinţă faţă de una din cele mai nobile meserii din lume e inserat jurământul farmacistului faţă de îndatoririle sale şi care se încheie cu cuvintele, “Jur, pe onoare, în mod solemn şi liber.”
Cu toată preţuirea faţă de autoarele cărţii, faţă de toţi ostenitorii citaţi sau uitaţi din farmaciile Fălticeniului, recomand cu bucurie spre lectură şi înţelepţire această carte.
Monahia ELENA SIMIONOVICI
Comentarii