Ce e rău şi ce e bine

Mare deranj a provocat în sânul unor patrioţi de la noi şi de peste Prut o recentă declaraţie a ambasadorului SUA la Chişinău care, printre altele, a zis că „Moldova nu e România”! Dar ambasadorul s-a pronunţat astfel deoarece nu este unionist (îi vor fi fost poate strămoşii, acolo, în statele lui); aşadar nu era de aşteptat ca tocmai el să ia un spray în mână şi să scrie pe un perete „Basarabia e România”… În plus, reprezentând pe cine reprezintă, ne-a livrat astfel, cât se poate de clară, o informaţie foarte importantă, referitoare la starea lucrurilor de acum, din zilele noastre de azi, de mâine şi poimâine. În ce-i priveşte şi în ce ne priveşte. Căci doar dacă nu-ţi ţii firea şi nu-ţi ştii interesele (care va să zică şi pe celelalte, toate) te sperii când auzi că-ţi spune străinul cum că „Moldova îşi are propria sa istorie”. Însă domolindu-te ai putea accepta (mai mult de atât nici nu se mai poate) că iţele istoriei acestei arii de pământ pe care majoritari au rămas băştinaşii vorbitori (şi) de limbă română au fost binişor încurcate fie de un Napoleon, fie de un Stalin; că în veacurile din urmă acest pământ a fost mai mult parte a unui alt imperiu, ţarist şi sovietic. Altfel, să nu uităm că absolut toate unirile noastre s-au făcut nu doar prin frumoase năzuinţe şi elanuri dinăuntru, ci cu voia marilor puteri din afară, foarte interesate în chestiune. Că astăzi SUA nu vor ca Moldova să se realipească României poate fi de rău; dar totodată e de bine că aceleaşi SUA nu vor să lase Moldova pradă altora.