E foarte puţin cunoscut în istorie dar, cu siguranţă, l-a pus pe jar chiar pe regele Ludovic al XV-lea al Franţei, zis „Cel Bun”. Aflat în slujba Majestăţii Sale de peste Canal, amiralul George Rodney (1718-1792) s-a afirmat de timpuriu în luptele navale contra francezilor, mai întâi la Capul Finisterre, în 1747, apoi, câţiva ani mai târziu, a ameninţat serios flota franceză în chiar oraşul lor portuar Le Havre, când aceasta se pregătea de o posibilă invazie a Angliei în Războiul de Şapte Ani. La 1782 desfiinţează aproape definitiv pretenţiile coloniale franceze în Caraibe, după ce a sfârtecat la propriu corăbiile franceze în bătălia de la Les Saintes, ce avea să fie un semn de rău augur pentru Casa de Bourbon. Astfel, acest amiral englez a intrat în istorie cu fruntea sus, detronând pentru multă vreme supremaţia colonială a Franţei peste mări.
Al său contemporan, fanariot, deşi domnind mai puţin de un an, Nicolae Caragea (1782-1783), s-a făcut remarcat în Ţara Românească printr-un şir de reforme cu aspect iluminist, unele valabile şi azi, precum cea referitoare la portul ilegal de arme, albe ori negre. Se pare că tot pe vremea lui s-a introdus paşaportul, pentru cei care intrau ori ieşeau din ţară, cu precădere pentru cei nemulţumiţi. Nu a uitat nici măsurile de igienă, el fiind un fel de precursor al… direcţiilor de sănătate publică de astăzi! Oamenii săi controlau conştiincios curăţenia din localurile publice şi private. A rămas în amintirea colectivă ca un domnitor reformator, într-o epocă fanariotă în care Ţările Române erau mărunte în Europa.
Comentarii