A plâns cerul, ieri. A plâns cam pe la ora la care rămăşiţele pământeşti ale conului Aurică Ciornei urma să fie depuse în locul de veci. Pentru că înainte de a fi dus la Cimitirul Pacea i s-au făcut slujbele de rigoare la Casa Mortuară şi la Biserica „Sfânta Înviere”, însoţite şi de „plânsete de tulnic”. Apropo, însă, de „plânsul cerului”, probabil că autorităţile locale au consultat temeinic buletinul meteo. Nu de altceva, dar în afara rudelor, a preoţilor, a vechilor colegi (câţi au mai rămas) de când bătea chiar el pingica la Ansamblul „Ciprian Porumbescu”, a celorlalţi oameni care au fost legaţi profesional sau doar printr-o relaţie sinceră de prietenie cu Aurelian Ciornei (sunt care au absentat… motivat) şi a câtorva cerşetori de meserie, nu a venit mai nimeni să-l conducă. Asta cu toate că Ciornei a fost (şi a rămas, că nu am auzit să aibă cineva intenţia să-i retragă aceste titluri), maestru coregraf (recunoscut atât în ţară, cât şi în străinătate), membru al Academiei de Arte Tradiţionale din România şi cetăţean de onoare al municipiului Suceava. Da, fraţilor, a plecat dintre noi o personalitate a culturii. Că nu a iubit politica şi politicienii, ci şi-a dedicat viaţa păstrării folclorului autentic din zonă, asta este altă poveste. E adevărat că – a comentat cineva legat de acest aspect – oricum nu le-a prea simţit nimeni lipsa gomoşilor politruci. Totuşi ar fi fost un gest frumos, în memoria celui cu ale cărui lucrări şi realizări s-au lăudat, ca aceştia să-şi trimită măcar vreun aghiotant care să vină „oficial” la înmormântare. Dar asta este, totul se uită, din păcate, prea repede. Şi, cică (tot gura lumii o spune), ies mai bine în poză la vreun festival în aşteptarea alegerilor din iarnă decât la o îngropăciune. Başca faptul că Aurică Ciornei este greu de convins şi mort să aleagă pe unul sau altul. În fine…, Dumnezeu să-i odihnească sufletul în pace şi să-i păstreze vie memoria!
COSMIN LEAHU
Comentarii