Se ştie că „frumosul este începutul tuturor lucrurilor” şi prima necesitate a firii omului. Frumuseţea are o importanţă mare pentru om, pentru că frumosul din jur ajunge să îţi hrănească, din punct de vedere emoţional, corpul, determinând (poate fără a fi conştienţi) un sentiment de fericire. Altfel spus, frumosul este „hrana” cea de toate zilele.
În 1973, în comuna Preuteşti s-a construit Şcoala Generală de centru, cu două niveluri şi în locul cel mai frumos din localitate. Spaţiul din jur a permis construirea, fără probleme, şi a anexelor necesare. Cu timpul s-au făcut diferite amenajări care, în final, au sporit frumuseţea şcolii, devenind o mândrie şi o satisfacţie pentru locuitori.
După intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană s-a impus o măsură nouă pentru modernizarea învăţământului din mediul rural, prin construirea grupului sanitar în interiorul clădirii şcolii. „Curat murdar” ar zice nenea Iancu, dacă ar fi contemporan cu noi. Deşi nu toate recomandările Uniunii Europene se potrivesc peste tot, în anul 2009 s-a construit pe jumătate o anexă lipită de zidul şcolii, rămânând de atunci şi până în prezent numai cu zidurile ridicate şi cu găuri pentru geamuri. Grupul sanitar existent este plasat bine în curtea şcolii şi nu ridică nicio problemă de funcţionare. Cel în construcţie va fi mai dăunător decât folositor.
Este cunoscut faptul că şcoala trebuie să le asigure elevilor toate condiţiile de educaţie şi instrucţie cerute, pentru ca ei să-şi poată valorifica întreg potenţialul intelectual la un nivel cât mai ridicat. Printre condiţii sunt microclimatul corespunzător în interiorul ei şi posibilitatea ca elevii să poată beneficia de (în) pauze de factorii naturali, precum aer curat, soare şi mişcare. După darea în folosinţă a grupului sanitar început se vor ivi numai neajunsuri: va fi mai mult zgomot în şcoală, miros neplăcut, mai mulţi microbi, mai puţină lumină naturală prin suprimarea a două geamuri de pe culoarele interioare şi elevii nu vor mai putea fi determinaţi uşor să iasă afară în timpul pauzelor. Din cauza anexei s-a micşorat spaţiul de joacă al elevilor din curte, s-a redus posibilitatea de supraveghere a lor şi, mult mai neplăcut, s-a ştirbit frumuseţea şcolii şi a terenului din jurul ei. Educatorii ştiu că, prin transfer afectiv, frumuseţea şcolii şi a spaţiului din jur dezvoltă la elevi dragostea pentru şcoală şi învăţătură.
În mediul rural unde sunt condiţii bune de spaţiu, cum este la Şcoala Preuteşti, construirea unei astfel de anexe cu toate neajunsurile menţionate reprezintă o inepţie clară.
Indiferenţa crasă a celor responsabili faţă de acest grup sanitar construit, repet, numai pe jumătate cu şase ani în urmă, demonstrează, fără echivoc, mizeria din societatea noastră. Localnicii care cunosc istoria acestei construcţii se miră cum de poate exista o asemenea situaţie chiar în domeniul în care oamenii reprezintă educaţia în surtuc. O posibilă explicaţie se găseşte într-o maximă scrisă de A. Pann: cum „viţelul după balegă se cunoaşte ce bou mare o să se facă” şi oamenii după faptele lor se cunosc câtă conştiinţă au.
Prof. biolog V. VRANCIUC,
com. Preuteşti
Comentarii