Serios ?!

…Ar trebui ca un parlament serios să permită şi noilor formaţiuni să intre în viaţa politică. Nu altfel decât prin coborârea ştachetei electorale, aşa încât să aibă şi ele oarece şanse de reprezentare, cu voturi mai puţintele, şi partidele mai mititele, cu candidaţi mititei. „Nu este serioasă adoptarea unei legislaţii privind partidele mici dacă, în realitate, acestea nu au acces în viaţa politică” zice ministrul justiţiei, o tehnocrată cu grija… maximizării democraţiei. Pe când, de exemplu, eu – care credeam că (teoretic, ipotetic) până şi un partid mic s-ar putea înălţa, prin oameni de statură şi cu idei îndrăzneţe, spre a se încumeta în confruntări politice serioase, cu bătrânii numeroşi demagogi, din partidele care veşnic se fac şi se desfac spre a fi mari şi late peste noi – aflu că aceasta ar fi democratică portiţă ca, pe burtă, pe brânci şi în genunchi, la umbra mastodonţilor pe cale de a se fosiliza în vechile lor proiecte, mult iubiţi de mari şi vechi ce-s, să se strecoare cu o părere de reprezentativitate şi niscaiva pitici politici. Care, să presupunem că ajunşi în parlament, ce să facă?! Poate doar să ţipe subţirel spre a fi astfel remarcaţi, doar-doar Albă-ca-Zăpada, Prinţul sau, de ce nu?, Maştera vor cădea la câte-o mică tocmeală.