Cel mai vehement adversar al ideii de parteneriat româno-german, care se „cocea” la Augsburg, a fost, probabil, regretatul istoric Ioan Cocuz. În şedinţa de Consiliu Judeţean în care s-a propus spre aprobare parteneriatul, el s-a opus cu fermitate, motivând în principal că o asemenea decizie le poate crea nemţilor şanse de a atenta la suveranitatea regiunii. A spus-o explicit.
Aşa ceva nu s-a întâmplat însă. După o perioadă de afirmare a parteneriatului acesta pierde deja din viteză, ca orice poveste bazată în principal pe politic. Reamintim doar soarta simpozionului ştiinţific care se organiza, pe rând, de fiecare „centru” – Augsburg, Rădăuţi şi Cernăuţi – anual. Astăzi, doar Rădăuţiul îl mai organizează, în fiecare an.
Dar, fără să ştie probabil, Ioan Cocuz avea într-un fel motive pentru temeri. Căci, scrie Oltea I. Nistor-Apostolescu, fiica marelui istoric bucovinean Ion Nistor, în cartea sa „Din comoara mea de amintiri” editată de Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (Ed. Septentrion, Rădăuţi, 2003), în „Iunie 1940 – ultimul drum la Cernăuţi” (p. 154-155), despre ultima vizită în capitala Bucovinei, Cernăuţi, a celor doi.
Plecarea de la Bucureşti la Cernăuţi a fost provocată de misiunea lui Ion Nistor de a-l însoţi pe rectorul Universităţii din Berlin, profesorul Hoppe. Acesta dorea să viziteze Cernăuţiul şi colonia germană de acolo. Era o vizită care-l intriga pe Ion Nistor, care nu a reuşit să afle de la rector pe drum adevăratul motiv al prezenţei la Cernăuţi. A fost vizitată acolo Universitatea unde cei doi au rostit alocuţiuni.
„Întorşi de la gară, am aflat cu stupefacţie că prof. Hoppe a comunicat în secret conaţionalilor săi că sovieticii vor ocupa Cernăuţiul; cetăţenii germani vor putea însă să fie mutaţi în Germania, unde li se şi pregătiseră lagărele. Acesta a fost adevăratul scop al vizitei demnitarului german la Cernăuţi”. (p. 154). Noi am rămas până astăzi sub ocupaţie, mă refer la nordul Bucovinei.
Din fericire, prietenii noştri de la Augsburg nu au avut o asemenea misiune, chiar dacă sudul Bucovinei mai găzduieşte şi acum un număr semnificativ de nemţi. Iar ruşii sunt departe. Până la ei însă ne mănâncă sfinţii…
Comentarii