Colind peste vreme de la Ion Cozmei

Ne-am cunoscut cu mulţi ani în urmă, o perioadă fiind şi vecini pe Aleea Nucului din Suceava, însă prietenia s-a legat mai mult datorită călătoriilor noastre de la Suceava la Cernăuţi, participând la toate manifestările culturale organizate atât la Cernăuţi, cât şi la Suceava.

A fost o prietenie trainică şi frăţească, având prieteni comuni cu care ne întâlneam în permanenţă; şi astfel, treptat, am prins şi eu puţin curaj de a nu lipsi de la frumoasele manifestări pe care le-am amintit.

Recent, căutând prin arhiva mea personală, am dat de o poezie semnată Ion Cozmei, poezie pe care a compus-o cu mulţi ani în urmă, pe când eram împreună, la mine acasă. Iar poezia aceasta, intitulată „Colindătorii”, a rămas uitată printre alte hârtii, nefiind publicată până astăzi…

                          Colindătorii

       Când toţi brazii lumii se aprind

       Şi lucesc sub mantia ninsorii,

       Îmbrăcaţi în straie de argint

       La ferestre vin colindătorii.

 

       Vin neîntinaţi din moşi strămoşi

       Şi ne-aduc mereu o sfântă veste,

       Parcă-s nişte prunci de Feţi-Frumoşi

       Coborând din tainică poveste.

 

       Şi colindă blând şi luminos

       Sub cupola lacrimii albastre,

       Prin colindul lor Iisus Hristos

       Se pogoară-n inimile noastre.

 

       De destinul Lui înfioraţi,

       Sub privirea sacră a Mariei,

       Prin copiii noştri ne-ntinaţi

       Colindăm colindul veşniciei.

 

       Sculaţi, gazde bune, nu dormiţi,

       Bat la geam luminile candorii,

       În veşmânt curat vă primeniţi

       Şi primiţi cu drag colindătorii!  

…Şi noi, la rândul nostru, am condus pe ultime drumuri mai mulţi colegi şi prieteni, precum Mircea Motrici, Traian Straton, Victor Micu, Vasile Leonte ş.a. Iar tot printre hârtii am găsit cuvintele lui I. Cozmei pentru prietenul nostru, ing. Vasile Leonte, intitulate „La înmormântarea ing. Vasile Leonte”, pe care le redau în cele ce urmează: „Lumea-i bună, lumea-i mare/ Fiindcă toţi avem răbdare/ Lumea-i tristă, lumea-i mică/ Fiindcă nu-l avem pe Lică.// Romaniuc, Opaiţ şi cu Bojescu/ Straton, Cozmei, Ulsamer, în trist cor/ În eterna ţară Eminescu/ Îi doresc – lui Lică – somn uşor” (Ion Cozmei, Suceava, 18.06.2002).

Dragă Ioane,

Prietenii tăi, împreună cu mine, regretăm că ne-ai părăsit înainte de sfârşitul acestui an 2015 şi îţi promitem că nu te vom uita, iar acolo unde te odihneşti, la Călineşti, te vom omagia în permanenţă, considerând că nici Tu nu ne-ai părăsit de Tot.

CIPRIAN BOJESCU

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI