Două ştiri mi-au reţinut atenţia în zilele din urmă, deşi ele au trecut aproape neobservate în mass media. Pentru că nu sunt cu terorism, politică, cu scandaluri de corupţie, şi nici cu vedete care şi-au mărit sau micşorat sânii. Chestie care cică ar interesa foarte mult „opinia publică”, după cum se exprima un moderator de emisiune de divertisment (una jalnică, aşa cum sunt la noi mai toate, de fapt), referindu-se la încercările dramatice (vai!) prin care a trecut recent Nicoleta Luciu într-o clinică de lux din Istanbul. Aşadar, cu atâtea probleme pe cap, devastatoare, cutremurătoare, de maximă senzaţie, cine să mai observe şi cui să-i pese că, recent, au dispărut o revistă de cultură, numită chiar aşa, „Cultura”, şi o emisiune de cultură din grila unui cunoscut post de televiziune. Este vorba despre populara emisiune „Omul care aduce cartea”, făcută celebră şi foarte populară de criticul literar Dan. C. Mihăilescu, el anunţând pe blogul său scoaterea emisiunii din grila de programe a anului viitor. Motivul este lipsa banilor. Ah, banul care a falimentat lumea, potrivit unui paradox al lui Emil Cioran, unul dintre autorii preferaţi ai lui Dan C. Mihăilescu.
Dar niciodată cultura autentică nu a funcţionat pe principiul rentabilităţii, pentru că ea este o valoare în sine, şi nu una de piaţă. Investiţia în cultură este pe termen lung şi are profituri foarte importante pe mai multe planuri ale formării unui om, acesta având nevoie nu numai de cerinţe de primă necesitate, ci şi de hrana pentru spirit. Una vitală, dacă nu vrem să ne transformăm în fiinţe vegetale. Avea dreptate academicianul Augustin Buzura (care a înfiinţat o revistă valoroasă, cu o foarte bună echipă de profesionişti, „Cultura” având o personalitate bine conturată în peisajul nostru revuistic) să afirme că, „Statul ar trebui să-şi apere cultura, cum îşi apără spaţiul aerian sau pământul, apa, aerul. Trebuie să aibă grijă să fie curate, nepoluate. Aşa ar trebui să-şi păstreze spiritul, nepoluat. Cimentul, oţelul au aceeaşi formulă pretutindeni, dar spiritul nu are…”
Dar cine mai are timp şi grijă să se gândească la astfel de lucruri într-un timp al culturii de mall-uri, al divertismentului nevertebrat, decerebrat, de o inepţie şi o vulgaritate revoltătoare? Cererea de un anumit consum, cel lejer, evident, terorismul ratingului fac adevărate ravagii astăzi. Continuăm să distrugem, să dărâmăm mai mult decât construim, în zona culturală infrastructura deteriorându-se pe zi ce trece. Au dispărut librării, reviste, galerii de artă, cinematografe, cămine culturale etc., acum se închid alte instituţii, în urma promulgării legii referitoare la riscul seismic, astfel că situaţia chiar este una dezastruoasă. Fără o investiţie majoră în cultură, în educaţie, pentru că la noi, la ora actuală, deficitul de educaţie (cu toate tipurile ei) este mai mult decât îngrijorător, vom avea o populaţie în loc de un popor. O populaţie înturmerizată, stăpânită de spiritul de turmă, abrutizată de ignoranţă şi de sărăcie, bulucindu-se la sfintele moaşte, aşteptând minuni cereşti.
Comentarii