Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul s-a născut la începutul sec. al XV-lea în ţinutul Rădăuţiului, într-o familie de oameni dreptcredincioşi. De mic s-a aprins în el flacăra râvnei pentru cele sfinte. La Biserica „Sfântul Nicolae” din Rădăuţi a descoperit frumuseţea slujbelor şi l-a atras viaţa de mănăstire. La Schitul Sfântul Lavrentie din satul Laura (Vicovu de Sus) a fost călugărit şi, în scurt timp, a devenit foarte cunoscut, fiind căutat de oameni pentru sfat şi binecuvântare.
S-a retras în sihăstrie, aproape de Mănăstirea Putna, în inima codrilor, pe malul pârâului Viţău, care curge şi astăzi în Putna. Şi-a săpat o chilie în stâncă cu ajutorul ciobanilor şi a petrecut în rugăciune, postiri aspre şi contemplaţie ca un înger. În această chilie l-a primit pe Voievodul Moldovei Ştefan cel Mare şi l-a îndrumat, fiindu-i sfetnic şi duhovnic marelui domnitor, devenit şi el sfânt al Bisericii noastre.
Iubitor de linişte, s-a retras apoi în inima pădurilor Voroneţului, la locul numit Stânca Şoimului. Şi aici îl căutau oamenii, dar el, cu răbdare, îi primea pe toţi, considerând că aceasta este voia lui Dumnezeu şi trebuie să se îngrijească de sufletele oamenilor chiar dacă era retras în pustietate.
Făcea minuni încă din timpul vieţii, vindecând bolnavii şi tămăduind pe cei cu duhuri necurate. A fost considerat sfânt de oameni încă din timpul vieţii sale.
Mormântul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul este la Mănăstirea Voroneţ. Biserica noastră îl pomeneşte la data de 18 decembrie. (Pr. prof. JUSTINIAN-REMUS A. COJOCAR)
Comentarii