Iarăşi din nord
şi-apropie zăpada fiordul sur şi rece;
ştiu, cu securi uşoare, până târziu spre noapte,
clădiţi tot case albe şi draniţa o puneţi,
felie cu felie, şi-o strângeţi bine –n cuie,
şi bate cu mirosuri crude vântul
dinspre Ţibău şi Argestru, şi aerul e albastru
de sunete de muchii lovite-n grinzi şi stâlpi
Iarăşi voi îmi trimiteţi
impulsurile-acestea dinspre păduri:
profilurile voastre lucrând la căpriori
sau dantelând cu-o floare din ferăstrău – fereastra
un pic de câmp ce intră nehotărât şi tandru
în încăperea nouă, un arbore, o clipă
de alergarea ciutei, trădată de lumină,
de-a curmezişul zilei.
Voi, fraţii mei, dulgherii de case mici de munte…
umblaţi prin necuprinsul de lemn cu metru-n mână,
râzând de ochiul iernii, prin geografia aspră
de stânci şi de pâraie.
Curge şi acum Ţibăul cu păstrăvi coloraţi
ca nişte curcubeie, sărind din piatră-n piatră:
pe-aici, pe la răstoacă, e lemnul bun de case,
cu vine drepte, întinse, ca nişte corzi sub coajă;
mai rătăcesc prin aer şi strigătele mele,
când cercetam ecoul ca un ban rotund
ce-l faci să-şi salte firea de colţurile stâncii.
Ştiu, locul în echipă al tânărului încă
m-aşteaptă, şi o secure, şi metrul,
şi lăzile cu toartă în care ţineam cuie.
E-o toamnă-acum de case, şi nu mai prididim,
e-o toamnă grea de roade,
şi iar devin dulgherul
acestor case albe, de munte, care umblă
de-atâtea ierni prin codrii
străfulgeraţi de noi.
PLATON PARDĂU
(După antologia lui Vasile Tărâţeanu “Poezia Bucovinei”, Alba Iulia, 2009)
Comentarii