Unul dintre fiii cei mai de vază ai comunei Pârteştii de Jos este doctorul Ioan Ieţcu, fiu al locului prin străbunicii şi bunicii săi. Satul său se poate mândri cu frumuseţea zonei în care este alcătuit, cu una dintre cele mai ozonificate zone ale ţării şi cu oameni care, de-a lungul istoriei, şi-au dovedit eroismul şi dragostea faţă de pământul natal. De menţionat este şi faptul că sătenii sunt mândri de ei, dar mai ales că se află într-o concurenţă continuă cu cei din Pârteştii de Sus şi din Cacica.
Într-una din zile, dr. Ioan Ieţcu îmi spune să-l urmez în localitatea natală. Mi-a amintit că a văzut multe locuri din lume, dar niciunul nu-l poate egala pe cel de baştină. Cu toate că este un loc binecuvântat de Dumnezeu şi cu oameni harnici, sătenii sunt într-o continuă căutare a unui loc de muncă. Şansa lor este cu atât mai mare dacă edilul-şef al comunei ar reuşi să facă un spital pentru bolnavii de astm şi TBC prin accesarea fondurilor europene, obiectiv care se poate realiza. Aerul şi peisajul obcinilor blânde sunt argumente reale.
Scurt istoric
Condiţiile naturale ale locului sunt deosebit de prielnice dezvoltării comunităţii. Putem spune că pe arealul comunei s-au efectuat săpături arheologice care atestă urme din Neolitic, fiind descoperite multe vestigii din acea epocă. Perioada Marilor Migraţii a încetinit dezvoltarea locului, oamenii fiind nevoiţi să se retragă din faţa năvălitorilor în păduri, pentru a supravieţui. Memoria orală şi scrisă păstrează informaţii despre Marea Invazie Tătaro-Mongolă din perioada 1287-1291, invaziile de acest fel durând până în secolul al XIV-lea.
Începând cu anul 1415, satul prinde să-şi contureze hotarele. Iar în acel an este atestată localitatea, prin hrisovul domnesc al voievodului Alexandru cel Bun. În anul 1716, ultima invazie tătară s-a soldat cu jafuri şi pustiiri. O legendă spune că numai un singur locuitor ar fi reuşit să se salveze din calea tătarilor, acesta fiind unul dintre străbunicii familiei Andronic.
Ocupaţia austriacă aduce unele îmbunătăţiri, dar, în acelaşi timp, populaţia locală este nevoită să lucreze pentru habsburgi. În anul 1871 se inaugurează linia ferată Iţcani – Cernăuţi şi, în acelaşi an, încep lucrările pe tronsonul căii ferate Dărmăneşti –Câmpulung via Pârteşti – Cacica, cu o lungime de 67 km. Anul 1918 este anul câştigării Independenţei Bucovinei faţă de Coroana Austriacă. Mulţi dintre fiii satului merg la Cernăuţi pentru studii.
Primii vornici şi primari ai comunei Pârteştii de Jos sunt: Ioniţă Lungu (1813-1816), Ion Strugar (1819), Simion Todosi (1851 şi 1860), Ioan Popovici (1856), străbunicul localnicului Andronic, Toader Andronic al lui Ioniţă a Leonte (1858-1859). Din acei ani se păstrează „bota istorică” aflată în colecţia dlui Ionică Andronic: cu ea primarul aplica 25 de lovituri celor dovediţi că au furat. Primul primar de după anul 1918 a fost Alexandru Lăzăreanu (1926-1932).
Perioada celui de-al Doilea Război Mondial face ca localitatea să îndure vicisitudinile războiului, iar apoi, odată cu venirea comuniştilor la putere, sătenii sunt obligaţi să treacă pământurile la colhoz (CAP).
Actualitate
L-am găsit pe primarul comunei, Toma Ioan Pavel, într-o şedinţă cu funcţionarii primăriei, unde se aveau în vedere şi pregătirile aniversării a 600 de ani de atestare documentară. Întrebat fiind ce înseamnă pentru el, ca fiu al locului, aniversarea a 600 de ani, ne-a spus: „Suntem una dintre cele mai vechi localităţi atestate documentar prin hrisov domnesc, semnat de domnitorul Alexandru cel Bun la data de 13 aprilie 1415. Aniversarea va avea loc în ziua de 30 august a.c. Vor fi sărbătorite patru evenimente importante pentru comună şi anume: aniversarea a 128 de ani de la ridicarea Bisericii «Sfântul Nicolae», la iniţiativa fostului preot Vasile Ciupercovici (1815-1887), ctitorul primei şcoli şi a bisericii de pe valea Soloneţului. Tot preotul Vasile Ciupercovici este cel care în urmă cu 140 de ani ridica prima şcoală din satul nostru, pe cheltuiala sa, în anul 1875. Cu această ocazie se vor aniversa şi 200 de ani de la naşterea lui Vasile Ciupercovici, născut în satul Fundul Moldovei şi care slujeşte ca preot în Pârteştii de Jos între 1849-1887.
Cu această ocazie va avea loc şi lansarea monografiei comunei, 1415-2015, scrisă de fiul locului, dr. Ioan Ieţcu, o carte monumentală de istorie, de tradiţii şi obiceiuri populare, în care sunt evidenţiaţi şi fiii satului. Vor fi acordate titluri de cetăţean de onoare al comunei. Va mai avea loc şi vernisarea expoziţiei dnei Doina Viorina Catargiu şi nu puteau să lipsească din programul nostru manifestările artistice dedicate evenimentului”.
Întrebat cum vede viitorul comunei, primarul Toma Ioan Pavel ne-a spus că totul depinde de ceea ce va reuşi să realizeze el, ca edil-şef: ca priorităţi sunt definitivarea alimentării cu apă a întregii comune prin extinderea reţelei deja existente, înfiinţarea sistemului de canalizare şi de epurare a apelor menajere. Nu putea să lipsească din planul său nici continuarea reabilitării drumurilor comunale, multe dintre ele fiind pietruite şi asfaltate.
Personalităţi ale locului
Comuna Pârteştii de Jos se poate mândri cu fiii ei încă de la atestarea sa documentară. Nume care dau greutate locului şi care au făcut ca satul să fie cunoscut pe întreg globul pământesc. Nu putem să nu-l amintim aici pe dr. Ioan Ieţcu, care putea rămâne ca medic în oricare ţară a lumii, el fiind curtat chiar în Statele Unite ale Americii pentru a-şi profesa meseria. Oricât de tentante au fost propunerile, el le-a refuzat categoric, neuitându-şi nicio clipă locul naşterii şi mormântul părinţilor. Şi soţia lui, doamna Oltea, este fiica locului, tatăl ei fiind director de şcoală în perioada 1938-1958. Tatăl dr. Ioan Ieţcu a fost mecanic de locomotivă, un om dintr-o bucată, care şi-a vrut fiii învăţaţi. Un alt nume al aşezării este aşa-zisul „ministru al culturii locale”, dl Costică Olteanu, om de o sensibilitate aparte, un violonist cum rar se poate găsi, care încă de la vârsta de 9 ani s-a produs pe scenele căminelor culturale, purtându-şi vioara sub braţ, fiind apoi şi responsabil cu activitatea culturală la fabrica de cherestea din Cacica, timp de 31 de ani. A funcţionat şi ca profesor de muzică la şcoala din localitate, rămânând până astăzi la căminul cultural şi promovând talente locale. A ajuns cu unul dintre elevii săi, Tudorel Boroca, la emisiunea „Românii au talent”, unde a cântat la şase instrumente. Întrebat care este piesa cea mai dragă sufletului său, Costică Olteanu a ţinut să specifice în mod deosebit „Balada” lui Ciprian Porumbescu, dar şi piese din creaţia lui George Enescu.
Un alt nume cu o greutate deosebită este dl Ioan Andronic, în vârstă de 90 de ani. Trăieşte în casa părintească, făcând din ea un adevărat muzeu de tradiţii şi obiceiuri populare, adunând tot ce reprezintă obiceiurile locului. Şi nu poţi să nu rămâi uimit de inventivitatea cu care şi-a amenajat locuinţa. El este istoricul localităţii Pârteştii de Jos, iar cu un alt prilej vom vorbi anume despre el.
Unii dintre fiii locului au ajuns cadre didactice universitare şi nu putem să nu-i amintim aici măcar pe câţiva dintre ei: Lothar Rădăceanu, Darie Tudose, Livia Ifrim (Moroşan), Ilie Gedan, Iosefina Moroşan (Sirokman), Ştefan Grigore Ciornei, Anca Violeta Epure (Buliga) şi, nu în ultimul rând, dr. Ioan Ieţcu, membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Secţia Medicală, şi profesor asociat la Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, Departamentul Kinetoterapie. Comuna a avut medici umani şi medici veterinari, cadre didactice de o înaltă ţinută morală şi profesională. Bineînţeles că nu puteau să lipsească poeţii, pictorii, dansatorii…
Aceasta este, pe scurt, comuna Pârteştii de Jos, cu oamenii săi inimoşi, gospodari şi buni români, oameni care de-a lungul veacurilor au stat verticali, cu judecată dreaptă şi lucidă în apărarea valorilor locale şi naţionale.
Comentarii