Proiectul „Joc la nuntă-n Bucovina”, la final

Sâmbătă, 25 iulie 2015, la sediul UUR – filiala Suceava a avut loc conferinţa de finalizare a proiectului “Joc la nuntă-n Bucovina”, la care au participat reprezentanţii etniilor implicate. Din partea ucrainenilor au fost prezenţi Petru-Ştefan Şoiman, cadre didactice din Bălcăuţi şi o parte din voluntarii care au dat o mână de ajutor. Romii au fost reprezentaţi de dl Constantin Neculai, iar ruşii-lipoveni de dl Gheorghe Miftode. Elena Negru, coordonator al ansamblului “Bilcuţa” din Bilca, a venit din partea românilor. Au fost prezenţi şi Sorin Pohoaţă de la AnsamblulArcanul”, Iulian Ciotu de la Ansamblul “Stejărelul” din Cajvana şi Manuela Silţer de la Intercoolt.

Ideea unui astfel de proiect a înmugurit cu peste un an în urmă. Cu toţii ştim că în ziua de azi nunţile nu mai sunt cum au fost odată. Tot mai des se obişnuieşte invitarea unui ansamblu care să dea culoare evenimentului. Aşa că la nunta Jeaninei Narcisa Băbuţă, originară din Bălcăuţi şi vecină cu Petru Şoiman, a fost invitat Ansamblul “Kozaciok”. O prietenă de-a miresei, Monica Popa, a fost impresionată de evoluţia celor de la “Kozaciok” şi, având experienţă în scrierea de proiecte, le-a propus celor doi să se gândească la posibilitatea valorificării potenţialului zonei într-un proiect cu tematică de nuntă. Echipa proiectului se constituia… După nuntă, discuţia s-a transformat într-o activitate serioasă. Proiectul a fost pus pe hârtie, a trecut de evaluatori şi s-a concretizat în evenimente care au avut ca obiectiv general „promovarea diversităţii culturale şi îmbunătăţirea dialogului intercultural prin descoperirea tradiţiilor specifice etniilor din ţinutul Bucovinei”.

Despre cum a fost, am stat de vorbă cu Jeanina Narcisa Băbuţă, managerul proiectului: „A fost un proiect de promovare a tradiţiilor ucrainene, organizat de Asociaţia Culturală “Kozaciok” din Bălcăuţi şi finanţat printr-un grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein şi Guvernul României. Perioada de implementare a fost de 3 luni (mai-iulie 2015). În cadrul proiectului au fost organizate mai multe evenimente. Am început în luna mai cu organizarea unei conferinţe de lansare a proiectului. În luna iunie am organizat spectacolul “Joc la nuntă-n Bucovina”, ce şi-a propus dezvoltarea capacităţii de promovare a ansamblurilor cultural-artistice participante la spectacol. Au fost prezenţi peste 300 de spectatori şi 150 de invitaţi care au evoluat pe scenă. Ansamblurile participante au fost: “Kozaciok” din Bălcăuţi, “Vocile Negostinei” din Negostina, “Bilcuţa” din Bilca, “Florile Guliei” din Gulia, “Stejărelul” din Cajvana şi “Trandafirul” din Calafindeşti. Au mai participat şi grupurile “Berioza” şi “Beriozuşka” din Manolea şi “Polonenka” din Paltinu. A fost organizată şi o dezbatere între reprezentanţii comunităţilor etnice din Bucovina, pe tema “Tinerii minorităţilor şi încurajarea păstrării tradiţiilor”. În cadrul acestei întâlniri, reprezentanţii comunităţilor etnice din Bucovina (români, ucraineni, ruşi-lipoveni şi romi) au exemplificat modul prin care reuşesc să-i motiveze pe tinerii din comunităţile lor să se implice activ în păstrarea tradiţiilor moştenite de la străbuni”.

Dl Petru-Ştefan Şoiman a adăugat că, „la finalul celor trei luni de activităţi, printre cele mai importante rezultate atinse au fost conştientizarea diversităţii culturale şi întărirea dialogului intercultural, documentarea istoriei culturale, contribuţia la susţinerea diversităţii şi identităţii comunităţilor culturale, inclusiv a populaţiei rome. De asemenea, a fost realizat un web site al proiectului (Ansamblulkozaciok.ro). Tot cu banii de pe proiect au fost achiziţionate nouă costume populare ucrainene, s-au realizat cinci filme de prezentare şi cinci albume foto digitale şi o expoziţie foto cu 20 de fotografii reprezentative ale ansamblurilor participante la spectacol”.

Toţi cei prezenţi au urmărit aceste filmuleţe de prezentare. Fiecare etnie şi-a pus în valoare bogăţia culturală a zonei din care provine.

Despre românii din Bilca a vorbit dna Elena Negru: „Ansamblul «Bilcuţa» este un ansamblu de copii ai Şcolii Gimnaziale «George Tofan» din Bilca. Coordonez acest ansamblu din 2010. El a luat fiinţă cu unic scop: acela de a arăta lumii cât de frumoasă este Bucovina, ce costume şi obiceiuri frumoase avem, cât de frumoşi sunt copilaşii din Bucovina. Avem în repertoriul nostru foarte multe cântece, obiceiuri de Crăciun şi de Anul Nou, obiceiuri de nuntă. Pe toate le-am preluat de la bătrânii satului, iar mai apoi le-am transformat, am adăugat elemente de noutate şi, încetul cu încetul, am reuşit să ne facem remarcaţi la nivel naţional şi chiar internaţional. Am avut participări la numeroase festivaluri şi concursuri, de unde ne-am întors întotdeauna cu premii frumoase. Am avut foarte multe colaborări cu interpretul Marius Zgâianu, cu ajutorul căruia am ajuns să filmăm la foarte multe emisiuni TV atât în judeţ, cât şi la Bucureşti, la emisiuni importante, cum ar fi cea de la Naţional TV, la TVR3, la Favorit TV, la Etno. Am filmat şi foarte multe videoclipuri împreună cu dumnealui. Suntem în colaborare cu foarte multe şcoli, cum ar fi chiar şcoala din Bălcăuţi. Încercăm să arătăm lumii cât de frumoase sunt obiceiurile noastre din Bucovina; în acelaşi timp să vedem alte obiceiuri, să cunoaştem alţi copii, alţi profesori, care, ca şi mine, încearcă să arate lumii frumosul din România, pentru că avem o ţară frumoasă, pentru că aceste obiceiuri ne reprezintă, ne identifică pe noi ca români şi cred că este util să scoatem la iveală ce avem noi mai frumos. Dacă noi, profesorii, nu facem acest lucru, cu siguranţă nimeni nu o va face, atunci se va lăsa spre pierdere tot ce avem noi mai frumos. Şi dacă vorbim despre frumos, Bilca se mândreşte cu costume de peste 100 de ani vechime pe care le păstrăm de la bunicii şi străbunicii noştri cu mare grijă, pentru că eu consider că aceasta este averea noastră, a bilcanilor. Chiar acum mi-am luat gradul I în învăţământ cu o lucrare care se numeşte “Tradiţie şi continuitate la Bilca”. Acolo am adunat foarte multe cântece şi obiceiuri pe care am dorit eu să le arăt lumii. Am început să lucrez cu aceşti copilaşi încă de la grădiniţă, încercând să-i pregătesc pentru viitor, deoarece, odată ajunşi în clasa a VIII-a, cei mai mulţi dintre ei nu mai reuşesc să vină frecvent la repetiţii sau la spectacole. Eu încerc să păstrez o continuitate, să pregătesc mereu copilaşi mici pentru viitor şi să fim cu toţii împreună de la mic la mare. Ne întâlnim zilnic, încercăm să repetăm şi prin pauze, şi în weekend; facem cât mai des repetiţii, pentru ca cei mici să înveţe paşii şi tot ce avem noi în repertoriu”.

Despre tezaurul spiritual al celor din Bilca a vorbit şi preotul Gheorghe Calancea: „Aici sunt de 30 de ani; slujesc credincioşilor şi Lui Dumnezeu în acelaşi timp şi mă bucur că în această parte a Bucovinei se păstrează portul, obiceiurile şi tradiţiile noastre strămoşeşti atât de scumpe poporului nostru. Aici am căutat să reînviorez această dragoste de port naţional, de horă populară, de cântec popular, iar în acelaşi timp de apropiere a copiilor de biserică. Am iniţiat şi la şcoală, şi la biserică un grup, «Muguraşii», pe copii îndrumându-i să păstreze atât portul, cât şi cântecul nostru, mergând la diferite festivităţi şi căutând să arătăm frumuseţea portului de la Bilca; amintesc aici de acele pânzături albe pe care fetele le îmbrăcau atunci când era zi de sărbătoare. Părinţii au înţeles că este important să-i trimită pe copii să înveţe, să-i conştientizeze să fie păstrători ai tradiţiilor strămoşeşti. Pentru că fără istorie, fără un cântec şi joc popular nu se poate păstra tradiţia, credinţa noastră şi ne închidem ca într-o colivie, fără a arăta lumii valorile acestea atât de mari ale creştinismului şi ale românismului”.

Comunitatea ucrainenilor din Bălcăuţi a fost prezentată de Petru Şoiman: „Ansamblul «Kozaciok» a luat fiinţă în anul 2009, la început de martie, ca o dorinţă spontană de a da formă şi viaţă culturii şi tradiţiilor ucrainene din satul Bălcăuţi. Ne-am înfiinţat şi ca asociaţie; deocamdată avem doar 60 de membri cu vârste cuprinse între 7 şi 22 de ani. Toţi copilaşii vin cu inima deschisă la acest ansamblu pentru că ei simt ucraineşte, simt tradiţiile şi doresc să ducă mai departe ceea ce au primit de la bunicii lor. Totodată, pot spune că a noastră comună, Bălcăuţi, este o comună frumoasă, cu oameni cu suflet mare, cu oameni iubitori de folclor şi de cultură. An de an participăm la foarte multe festivaluri în ţară şi în străinătate şi reuşim, spun eu, să încântăm sufletul omului care ne vede, ne aplaudă de fiecare dată cu multă căldură. În satul Bălcăuţi trăiesc aproximativ 1300-1400 de suflete, dintre care 76,6% sunt declaraţi ucraineni. Ne bucurăm că suntem o familie şi reuşim de fiecare dată să transmitem ceea ce am învăţat de la bunicii noştri mai departe. Ansamblul “Kozaciok” este împărţit practic în două grupuri: grupul dansatorilor mai vechi care au venit încă de la începutul anului 2009 şi Ansamblul “Kozaciok” – Junior care la fel este compus din copilaşi mai micuţi până în 10-12 ani şi ei încearcă din răsputeri să-i ajungă din urmă pe cei mai vechi deoarece şi concurenţa, să-i spunem aşa, este mare”.

Cosmin Cucu, preotul paroh al Bisericii “Acoperământul Maicii Domnului” din Bălcăuţi, a adăugat: „Oricâte veţi zice şi oricâte veţi face, în numele Domnului Iisus Hristos să le faceţi. Mă bucur de această iniţiativă a Ansamblului «Kozaciok». Îi felicit pe toţi cei implicaţi în organizarea acestui festival şi în special pentru că nu au uitat de biserică. Este un ansamblu eminamente creştin-ortodox care încurajează şi susţine relaţiile dintre biserică, şcoală şi familie şi vedem în felul acesta cum se încheagă o legătură strânsă între aceste instituţii. Dacă acum familia încearcă să înveşnicească materia plecând în străinătate, copiii rămânând singuri, singura soluţie pentru ei este biserica şi bineînţeles activităţile extrabisericeşti, între care se remarcă cele făcute de Ansamblul «Kozaciok». Aş vrea să enumăr câteva dintre ele: «Sărbătoare în satul meu», cu ocazia hramului parohiei noastre; «Acoperământul Maicii Domnului», «Colindăm colindul bun», ocazie cu care membrii ansamblului au colindat întreg satul şi Casa de Copii de la Siret, «Şcoala Altfel», perioadă în care copiii ansamblului, şi nu numai, au învăţat să îmbine lucrul mâinilor cu rugăciunea, «Joc la nuntă-n Bucovina» şi alte proiecte în care Ansamblul «Kozaciok» a reuşit să-i atragă pe copii, să le ofere o alternativă sănătoasă. Este o colaborare atât de strânsă şi de frumoasă între mine, în mod personal, şi dl Petru Şoiman şi membrii ansamblului, dar şi ca părinte duhovnicesc, întrucât marea majoritate a membrilor se spovedesc aici, la biserica noastră din Bălcăuţi, şi cred eu că astfel capătă putere. Vreau să le mulţumesc tuturor şi fiecăruia în parte pentru faptul că nu uită că fără Dumnezeu nu se poate. «Cine nu are Biserica de mamă, nu poate să-L aibă pe Dumnezeu ca Tată». Mulţumim fiecăruia şi nădăjduim ca Dumnezeu să-i ajute în continuare în progresul acesta cultural şi deopotrivă în cel duhovnicesc, pentru că doar colaborând, noi, Biserica, cu Ansamblul «Kozaciok» şi cu şcoala, putem să facem o generaţie mai bună, o generaţie mai potrivită pentru Împărăţia Cerurilor”.

Constantin Neculai a creionat o carte de vizită a romilor din Gulia: „Pot să vă relatez că în anul 2003 am înfiinţat un ansamblu numit «Florile Guliei», format din copii de etnie romă din Gulia. Am participat la diverse festivaluri din oraşele Suceava, Iaşi, Piteşti, Oradea, Cluj, Sinaia. Invitaţi am fost şi la un festival din Polonia. Ansamblul este alcătuit din cinci muzicanţi şi şapte perechi de dansatori. Repertoriul nostru cuprinde cântece şi dansuri tradiţionale. Mă bucur că am putut realiza ceva cu aceşti copii. La şcoala din localitate vin 300 de copii de etnie romă. S-au organizat multe programe la noi pentru a-i atrage pe copii la şcoală: «Şcoală după şcoală», «Hai la şcoală», «Toţi la grădiniţă, toţi în clasa I». Eu sunt profesor de etnie romă şi îi îndrum tot timpul pe elevii mei să păşească pe calea educaţiei, deoarece doar şcoala te face mare şi totodată ea ne reprezintă în tot ceea ce facem. Comunitatea este foarte mare, sunt peste 1900 de suflete. Din punct de vedere religios, 50% dintre locuitori sunt creştini după evanghelie, cealaltă jumătate fiind formată din creştini ortodocşi. În legătură cu comunitatea romă vă pot spune că ea se împarte în lăieşi, spoitori, căldărari, ursari, lingurari (cei care au pierdut graiul, adică nu mai vorbesc limba romani), măturători, geambaşi, (cei care se ocupă cu vânzarea şi cumpărarea cailor), gabori, nomazi, vătraşi. Una dintre ocupaţiile romilor din Gulia este fierăritul, cândva sursa de câştigare a existenţei a romilor ursari, astăzi fiind pe cale de dispariţie. Printre singurii tălăncari rămaşi în sat îl amintesc pe Ioan Iordache, în vârstă de 59 de ani”.

Un scurt istoric al localităţii Manolea a fost prezentat de Gheorghe Miftodi: „Localitatea este la circa 25 km de Fălticeni, străbătută de Platoniţa, afluent al râului Şomuz. Numele vechi al aşezării era Platoneşti, cu o atestare timpurie, de pe vremea lui Alexandru cel Bun (1411). Din 1742, satul îşi va lua numele Manole(a), pentru ca, din 1803, să se numească, pentru o vreme, Lipoveni ot Manole. Nu se cunoaşte cu exactitate data stabilirii aici a primilor ortodocşi de rit vechi, ca urmare a refugiului din Rusia. Dacă ţinem seama de însemnările lui Nikolai Nadejdin, care a venit în misiune secretă la Manolea în 1843, aceştia s-ar fi stabilit aici cu un veac şi jumătate în urmă, aşadar, pe la începutul anilor 1700. În 1930, statistica consemnează 603 lipoveni în Manolea, iar în satul învecinat, Boura, 20. În toamna anului 1949, o bună parte din sat (circa 40 de case) şi biserica de lemn sunt mistuite de flăcări. Clopotul uriaş, adus din Moscova şi a cărui bătaie se auzea la 15 km distanţă, se va topi în incendiu. În 1950, începe construcţia bisericii cu hramul Sf. Ioan Înaintestătătorul. Iconostasul acesteia va fi adus de la Mănăstirea Tisa. În acest locaş s-au oficiat slujbele religioase până la sfinţirea noii biserici, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, în 1981. În Manolea, pe lângă ruşii-lipoveni trăiesc şi câteva familii de români. Principala ocupaţie a sătenilor o reprezintă agricultura şi, în mai mică măsură, creşterea vitelor ori practicarea unor meserii”.

După cum a remarcat şi dl prof. Sorin Pohoaţă, toate ansamblurile participante la proiectul “Joc la nuntă-n Bucovina” activează în cadrul şcolilor şi sunt coordonate de profesori. Profesori cu vârste între 25 şi 40 de ani, dovadă vie că în sistemul de învăţământ românesc există şi profesionişti. Nu au plecat toţi peste hotare, cum sugerează obsedant o parte a opiniei publice.

Aşadar, proiectul “Joc la nuntă-n Bucovina” a ajuns la final. Dar, „ascultându-l printre gânduri” pe dl Petru-Ştefan Şoiman am convingerea că la anul vom mai nunti la Bălcăuţi. În cadrul aceluiaşi proiect, în cadrul altuia, cine ştie? Vedem…

LĂCRĂMIOARA GRIGORCIUC

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI