Cultură şi în paginile de corespondenţă cu academicianul Liviu Ionesi

> Evocări la 90 de ani de la naşterea omului de ştiinţă bucovinean

A evoca aspecte din viaţa şi activitatea academicianului bucovinean Liviu Ionesi reprezintă pentru mine şi cred că pentru mulţi bucovineni o adevărată mândrie, onoare şi recunoştinţă: mândrie pentru că geologul Liviu Ionesi este primul membru al Academiei Române din Bucovina în domeniul geologiei; onoare întrucât cunoaştem o parte din cercetările valoroase asupra adâncurilor pământului Moldovei ale acestui om de ştiinţă; recunoştinţă prin atribuirea numelui Liviu Ionesi unor instituţii, tipărirea de monografii, publicarea de studii şi articole şi aniversări şi comemorări periodice adecvate. Înainte de a evoca diferite evenimente culturale prezente în corespondenţa noastră, vom nota câteva date biografice privindu-l pe academicianul Liviu Ionesi.

S-a născut la 27 ianuarie 1925, în comuna Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava, în familia învăţătorilor Vasile şi Călina Ionesi. Sora mai mare a lui Liviu, Oltea (căsătorită Buzilă), a fost învăţătoare, iar sora mai mică, Rodica (căsătorită Hison), tot învăţătoare. Părinţii au fost fii de ţărani, iar cei trei copii au devenit prima generaţie de intelectuali.

A urmat şcoala primară în comuna natală, avându-l ca învăţător pe Sivestru Ţigănaş, iar cursurile secundare le-a urmat la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi”. Înaintarea armatelor sovietice a impus refugierea populaţiei din Frătăuţii Vechi la Turda, unde Liviu Ionesi a terminat cursurile secundare şi a susţinut examenul de bacalaureat. În luna mai 1945 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Timişoara, iar în luna iunie, reîntors din refugiu la Frătăuţii Vechi, s-a retras de la medicină şi s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe, secţia Ştiinţe Naturale, a Universităţii „Al.I. Cuza” Iaşi, cu dorinţa de a deveni geolog. Aici i-a avut ca profesori pe cunoscuţii oameni de ştiinţă M. Savul, Petru Jitariu, N. Macarovici, Olga Necrasov ş.a.

Liviu Ionesi a fost reţinut în 1950 la catedra de Geologie-Paleontologie a Facultăţii de Ştiinţele Naturale şi Geografie de la Universitatea „A.I. Cuza” Iaşi, iar apoi a parcurs cu succes toate treptele universitare. Lucrând în calitate de cadru didactic, în perioada 1959-1992, a predat cursul Geologia României şi a înfiinţat un laborator cu o bogată colecţie de roci şi fosile şi cu numeroase hărţi geologice.

Şi-a susţinut doctoratul cu tema „Flişul paleogen din Bazinul Văii Moldovei”, sub îndrumarea lui N. Macarovici. Cercetările geologice le-a început în anul 1950 şi au fost dedicate flişului şi sarmaţianului de la Platforma Moldovenească, apoi paleo-geografiei şi istoriei ştiinţelor geologice din România. Prin contracte cu întreprinderi şi institute de specialitate a efectuat şi cercetări de geologie economică.

La 18 decembrie 1991 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar la 21 iulie 2003 Liviu Ionesi devine membru titular al Academiei. Într-un interviu publicat la 23 decembrie 2006 cu acest prilej, într-un ziar regional de Iaşi, fiind întrebat de reporter dacă îi va schimba viaţa această nouă titulatură, de academician, profesorul Liviu Ionesi a răspuns cu modestie şi demnitate: „Noua titulatură nu-mi va schimba cu nimic viaţa. Voi fi aici mâine şi în fiecare zi, până la sfârşit, când va fi acela! Am acelaşi birou de 35 de ani. Mă veţi găsi lucrând în continuare şi uşa va fi mereu deschisă, ca şi până acum, pentru oricine”. Am fost şi eu unul din cei care a găsit, de fiecare dată, uşa academicianului bucovinean deschisă!

A rămas un fidel admirator şi susţinător al demersurilor în folosul bucovinenilor. A susţinut, alături de profesorul Vasile Precop, ing. Mircea Irimescu şi de autorul rândurilor de faţă şi cu decizia vicepreşedintelui Academiei Române, Radu Grigorovici, înfiinţarea Centrului pentru Studierea Problemelor Bucovinei cu sediul la Rădăuţi, astăzi Institutul „Bucovina” al Academiei Române. Îmi amintesc că, împreună, în biroul academicianului Cristofor Simionescu, preşedintele Academiei Române, filiala Iaşi, cu autoritatea domnului acad. Liviu Ionesi, am purtat discuţii privind modul de organizare a acestei instituţii ca răspuns la funcţionarea unor instituţii similare pentru studierea istoriei Bucovinei de la Ausburg şi Cernăuţi.

Dintre formele comunicării cu profesorul Liviu Ionesi, importante au fost scrisorile. Din perioada 1992-2005 păstrez şi astăzi 17 scrisori semnate Liviu Ionesi. La alegerea profesorului Liviu Ionesi ca membru titular al Academiei Române ne-am exprimat bucuria în scrisoarea din 22 iulie 2003: „…Vestea primirii Dv. ca membru al Academiei Române mi-a produs o reală bucurie, din cel puţin trei motive: Dumneavoastră, domnule profesor univ. dr. Liviu Ionesi, sunteţi absolvent al Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi”, fiu al cunoscutului sat Frătăuţii Vechi şi vă aflaţi într-o bună comunicare cu noi cei de la Colegiu şi Centrul de Studii „Bucovina”. În preajma cursurilor de vară, ne-a comunicat că, „în calitate de «băştinaş», transplantat în Iaşi, m-am înscris cu un subiect din istoria ştiinţei din Bucovina – regretatul geolog Orest Mirăuţă”… (30 iunie 1994). În pregătirea tipăririi Anuarului Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi”, ne-am adresat domnului profesor cu solicitarea: „Dorim să fiţi prezent în Anuarul liceului cu câteva gânduri de evocare sau cu un articol de specialitate sau cu ce credeţi Dumneavoastră” (15 august 1995).

Acad. Liviu Ionesi a participat la evenimente culturale sau aniversare de la Rădăuţi, între care: 600 de ani de la prima atestare documentară a oraşului Rădăuţi, cursurile de vară ale Universităţii Populare „Ion Nistor”, mai multe ediţii, serbări şcolare etc. „Am participat la programul manifestărilor dedicate aniversării a 600 de ani de la prima atestare documentară a oraşului Rădăuţi şi primiţi toate felicitările pentru ce aţi făcut…” nota acad. Liviu Ionesi în scrisoarea din 21 aprilie 1995. La deschiderea anului şcolar 1995-1996, bunăoară, adresându-se elevilor, profesorilor şi părinţilor de la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi”, acad. Liviu Ionesi spunea: „Municipiul Rădăuţi, situat la poalele Obcinilor, în depresiunea cu acelaşi nume, a fost şi a rămas pe parcursul celor 6 secole de atestare documentară un important centru cultural: reşedinţă domnească (după D. Onciul), reşedinţă episcopală, centru de district şi capitală de judeţ. De curând a căpătat noi valenţe prin înfiinţarea Centrului de Cercetări Bucovina al Academiei Române şi în apropiere, la Gălăneşti, Casa de Creaţie a Academiei Române…”. Întotdeauna, profesorul Liviu Ionesi şi-a exprimat admiraţia faţă de profesia de învăţător: „…Uneori, mă întreb al cărui rol în viaţă este mai important, al învăţătorului (mai ales de ţară) sau al profesorului universitar! Ion Simionescu (fac din nou apel la el), în volumul închinat «oamenilor aleşi» pe care i-a dat ţara, a trecut între ei şi un învăţător de ţară, pe care l-a asemuit cu un «erou necunoscut». Este cel mai frumos elogiu adus acestei tagme!” (3 octombrie 2004). Mai subliniez o menţiune din scrisoarea datată 8 iulie 2003 în care profesorul se referă la lucrarea „Biologi de seamă din Bucovina” şi scrie: „Aţi realizat un lucru deosebit, prin publicarea celor patru volume care vă fac cinste. Toate însemnează un document a ceea ce a făcut «armata mică a biologilor pe marele front al cunoaşterii», care nu are sfârşit. Indiferent cât a făcut fiecare, poate unul mai mult sau altul mai puţin, ei au fost scoşi din uitare şi au trecut în neuitare, prin cele patru volume” .

În încheiere notăm titlurile celor mai importante cărţi publicate:

„Flişul paleogen din bazinul Văii Moldovei”, Ed. Academiei, 1971; „Geologia unităţilor de platformă şi a Orogenului Nord Dobrogean”, Ed. Tehnică, 1994; „Geologia României”, în colaborare cu V. Mutihac, 1974; „Obcinele Bucovinei”, împreună cu N. Barbu, 1987; „Sarmaţianul mediu şi superior de pe Platforma Moldovenească”, împreună cu Bica Ionesi, V. Roşca, Al. Lungu, V. Ionesi, 2005.

A încetat din viaţă la 16 decembrie 2006, la Iaşi, unde este şi înmormântat. Şcoala cu Clasele I-VIII Frătăuţii Vechi îi poartă numele, iar biblioteca din comună a primit prin donaţie biblioteca academicianului Liviu Ionesi. Aşteptăm şi alte demersuri pentru menţinerea în neuitare a academicianului bucovinean Liviu Ionesi de la Frătăuţii Vechi.