Uitându-mă prin librării mi-a atras privirea o carte care poate fi considerată unul din cele mai frumoase daruri de suflet pentru copii.
Este vorba despre volumul „9 poveşti dramatizate în versuri din Ion Creangă. Teatru şcolar” semnat de scriitorul humorean Gheorghe Solcan. Orice om matur trecut prin viaţă, cu toate încercările ei, îşi aminteşte de copilărie ca despre o vacanţă unică în felul ei, chiar dacă lipsurile şi unele neplăceri i-au ţinut calea. Am primit-o cu mare bucurie şi consider o binefacere adusă copiilor, şcolii şi chiar nouă, maturilor, această carte.
Trebuie să recunosc cu mâna pe inimă că adevăratul meu Abecedar l-au constituit poveştile şi „Amintirile din copilărie” şi că acestui adevărat român moldovean îi datorez tot ce am citit şi găsit în arta scrisului, determinându-mă să aleg ca studiu filologia. Acum, când internetul ocupă timpul nostru atât de necesar şi scump, paginile cărţii trebuie să-şi dea mâna cu noul.
Dramatizarea în versuri simple a celor nouă poveşti din opera lui Ion Creangă a devenit o carte cu pagini minunat „colorate” prin respectarea umorului, a vocabularului şi a dinamicii dialogului. Ne atrage cald şi vesel atât pe noi ca spectatori, cât mai ales pe copiii ,,actori”, chemaţi să fie ei înşişi eroi din poveştile „Fata babei şi fata moşneagului”, „Povestea porcului”, „Ursul păcălit de vulpe”, „Punguţa cu doi bani”, „Dănilă Prepeleac”, „Soacra cu trei nurori”, „Capra cu trei iezi”, „Povestea lui Stan Păţitul”, „Povestea lui Harap-Alb”.
Cartea profesorului Solcan este o redare, sub altă formă a scrisului, a aceluiaşi profil uman, autorul reuşind prin versuri simple să aducă pe scenă, în faţa publicului, imaginea sufletului nostru, al românului simplu: umorul, dragostea, bucuria izbânzilor, dar şi îngrijorarea, răbdarea, râsul şi bogăţia gândirii. Jocul pe scenă de către actorii copii scoate din praf paginile cărţii, pentru că asta ar fi ca şi cum n-am mai vedea cum înfloresc şi se coc cireşele, n-am simţi cum miros florile salcâmilor albiţi prin parcuri şi nu ne-am încălzi inimile la teiul sfânt al „Luceafărului nostru”, tei ce se pregătesc de floare.
Iată că îndemnul autorului de pe ultima copertă: „Hei, copile, dragul meu,/ Îndrăzneşte, nu e greu!/ Tu poţi să însufleţeşti,/ Orice erou din poveşti!” n-a dat greş.
Şase dramatizări din această carte au fost puse în scenă de autor şi de mai multe cadre didactice din judeţ de la şcoli precum Şcoala Generală Nr. 1 şi Şcoala Generală Nr. 3 Gura Humorului, şcoli generale din Putna, Pârteştii de Sus. Pârteştii de Jos, Frasin, Stulpicani, Câmpulung Moldovenesc, Todireşti, precum şi şcoli din judeţe învecinate: Iaşi, Botoşani, Neamţ ş.a.
La Festivalul Internaţional de Teatru Şcolar „George Constantin” trupa de teatru din Gura Humorului a obţinut, pentru piesa „Dănilă Prepeleac”, marele premiu, iar interpretul lui Dănilă titlul de cel mai bun actor.
Se pot desprinde şi nişte mesaje contemporane discrete din poveştile lui Ion Creangă, cum ar fi Dănilă Prepeleac (poporul român) care rămâne întâi cu punga goală, iar după aceea se deşteaptă (Să dea Domnul!) şi Harap-Alb (acelaşi popor) care îl învinge cu greu pe spânul care ar fi dorit ca munţii să devină spâni ca şi el.
Prof. VIORICA LAVRIC
Comentarii