ELISABETA ISANOS
Te culci om liber şi te scoli legat,
Ai adormit într-un minut de pace,
Şi-n timpul nopţii, iar război se face,
Şi te trezeşti de oşti înconjurat.
Te culci sperând în zorile opace,
Şi te trezeşti la ziuă disperat,
Adormi pe-obraz de altul mângâiat,
Şi singur eşti când pulsul nopţii tace.
Om tânăr te-ai culcat, te scoli
bătrân,
Te scoli cărunt, când te-ai culcat
valid,
Te culci – gând slobod, te trezeşti
în ham…
Eu, din ce-am fost să fiu, cu ce
rămân?
Ştiu că mai bine nu mă mai
trezeam,
Şi totuşi ochii singuri se deschid.
Comentarii