Stimate Domnule Preşedinte,
Am luat cunoştinţă cu nedumerire de unele poziţii exprimate public şi de unele informaţii în presă care reiau şi interpretează verdictul pronunţat în dosarul privind aşa-numitul conflict de interese imputat Dvs., cauză în care am avut onoarea să vă asigur apărarea. Consider onest să afirm că v-am apărat nu numai în virtutea obligaţiei profesionale asumate, ci şi din convingerea că împrejurările celor petrecute conturau o evidentă lipsă de pericol social şi că era în interesul dreptăţii şi al corectitudinii ca instanţelor să li se înfăţişeze dimensiunile şi semnificaţiile reale ale faptei, pentru a nu prevala răstălmăciri, intrigi şi manipulări. Experienţa juridică şi de viaţă mi-a relevat adesea un adevăr binecunoscut de orice practician al dreptului, anume că, uneori, faptele pot îmbrăca sau chiar îmbracă aparenţa unor infracţiuni, dar, analizate cu atenţie, nu pot fi aliniate celor ce stârnesc justificat oprobriul public. Tocmai de aceea legea oferă şi posibilitatea unor verdicte diferenţiate, nuanţate, inclusiv a pronunţării unor sancţiuni care nu devin propriu-zis operaţionale.
Este şi cazul Domniei Voastre.
Deşi actul de sesizare a instanţei prezintă angajarea la cabinetul parlamentar pe care l-aţi avut în Baia Mare a fiicei Dvs. ca având trăsăturile unui conflict de interese, instanţa supremă a ţinut seama şi de faptul că aceasta era o practică permisă şi generalizată printre parlamentari, ca o consecinţă a faptului că demnitarii au dreptul de a fi susţinuţi în activitatea lor politică de persoanele cele mai fidele şi de încredere. În cazul mandatului Dvs. se punea şi problema unei persoane care să cunoască obiceiurile şi preocupările specifice comunităţii ucrainenilor din România. Când, pentru evitarea oricăror suspiciuni, regulile parlamentare nu au mai permis asemenea opţiuni, colaborarea fiicei Dvs. deja încetase.
Având în vedere circumstanţele faptei, instanţa supremă a pronunţat o pedeapsă modică, dar mai ales a dispus suspendarea executării pe durata unui termen de încercare de 3 ani. Aceasta înseamnă că în cazul unui comportament corect, adică normal în cazul unui om cu biografia, antecedentele şi reputaţia Dumneavoastră, în timpul termenului de încercare nu suferiţi nici o rigoare, iar la sfârşitul termenului de încercare va fi ca şi cum pedeapsa nu ar fi existat.
De remarcat este că nu vi s-a aplicat nicio pedeapsă complementară, de interzicere a unor drepturi după expirarea duratei pedepsei, iar pedeapsa accesorie de interzicere a unor drepturi, care se asociază în mod automat pedepsei principale, în cazul Dvs. este şi ea suspendată pe durata termenului de încercare. Deci, sub condiţia bunei purtări, de care nimeni care vă cunoaşte nu se îndoieşte, acum şi în viitor Dumneavoastră nu vă aflaţi sub nici o interdicţie legală de a ocupa vreo funcţie sau de a vă exercita vreun drept dintre cele recunoscute de Constituţie oricărui cetăţean.
Am parcurs şi o opinie exprimată public despre pretinsa aplicabilitate a art. 24 litera d din Statutul Uniunii Ucrainenilor din România, conform căreia „în cazul condamnării penale definitive” a preşedintelui în exerciţiu se desemnează un preşedinte interimar. Este o interpretare total greşită, care nu face cinste niciunui jurist şi care aruncă Statutul în zona gravă a încălcării Constituţiei, legea fundamentală a statului român. Art. 53 din Constituţie prevede condiţiile în care poate avea loc restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi (libertatea de asociere şi dreptul de a fi ales fiind fundamentale) iar prima dintre condiţii este ca restrângerea să fie prevăzută de lege. Ori nicăieri legea penală (şi nici vreo altă lege) nu prevede că simpla pronunţare a unui verdict de condamnare (chiar şi condamnarea la închisoare cu executare) ar atrage în mod automat interzicerea exercitării unor drepturi. Pentru interzicerea exercitării unui drept sau altul trebuie ca instanţa penală să pronunţe, pe lângă pedeapsa principală (spre exemplu cu închisoarea) şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, indicându-se cu exactitate dreptul a cărui exercitare se interzice şi durata interdicţiei. În cazul Dumneavoastră nu s-a pronunţat o pedeapsă complementară, iar executarea pedepsei accesorii a fost suspendată. Deci vă exercitaţi toate drepturile în deplinătatea lor.
Formularea din Statut este eliptică, dar aceasta nu justifică interpretarea contrar Constituţiei. Iar conform Constituţiei, interpretarea art. 24 lit. d din Statutul U.U.R. nu poate fi decât: în cazul condamnării penale definitive la interzicerea dreptului de a fi ales, de a se asocia, de a mai ocupa funcţia deţinută, ori, într-o altă ipoteză – în cazul executării unei pedepse penale care face imposibilă executarea mandatului.
Pentru a fi şi mai explicit în ceea ce priveşte susţinerea că nu pedeapsa principală (cu închisoarea) ci numai pedeapsa complementară sau accesorie cu executare pot interzice exercitarea unor drepturi sau libertăţi, amintesc că există cazuri de condamnaţi definitiv care candidează sau chiar ocupă loc în Parlament. Sunt rare, pentru că, de regulă, se pronunţă şi condamnarea la pedeapsă complementară, dar asemenea cazuri există. Şi nu trebuie să ne gândim numai la Nelson Mandela sau la Ilie Ilaşcu (care, chiar dacă pătimeau pentru convingerile lor politice, închisoarea o ispăşeau pentru încadrări în dreptul comun, iar formal juridic nu se punea problema temeiniciei încadrării), ci există şi asemenea cazuri banale, fără conotaţii eroice.
Nu am calitatea să apreciez opţiunile Uniunii Dvs. dar ca jurist şi cunoscător al cazului am ţinut să-mi exprim uimirea despre interpretarea greşită a unui text din Statut. Singur Congresul Uniunii, care v-a ales, este în măsură să analizeze şi să pună în balanţă activitatea şi reputaţia Dvs., inclusiv ca urmare a experienţei juridice trăite, şi nu aplicarea automată a art. 24 lit. d din Statut, care ar constitui un abuz.
Cu stimă,
Av. SERGIU ANDON
Comentarii