Mă bucur că te-am cunoscut, generale !

În urmă cu vreun an şi jumătate, îl sărbătoream alături de familie pe generalul (r.) Crăciun Badea, pe atunci preşedintele filialei sucevene a Asociaţiei Veteranilor de Război, la împlinirea a 90 de ani de viaţă.

Drept, chiar ţanţoş încă, păstrând şi la acea vârstă ţinuta milităroasă, am vorbit atunci cu el despre militărie, despre corectitudine, despre demnitate, politeţe, dragostea familiei, respect faţă de semeni, valori în care generalul a crezut, cu încăpăţânare, întotdeauna.

Părea un om rigid, dar era doar un om cu principii clare. Viaţa şi activitatea lui s-au petrecut în limpezeala fără tăgadă a contrastului alb-negru, fără nuanţe de gri născătoare de „şopârleli” şi „fente” cu care să poţi aluneca mai simplu printre oameni. „Am fost un om bun cu bunii şi rău cu răii” îmi declara, în decembrie 2013, generalul care vreme de două decenii a fost preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război, filiala Suceava.

Dincolo de profesie, generalul oltean adaptat perfect în Bucovina a avut copii, nepoţi şi strănepoţi care l-au iubit şi din dragostea cărora şi-a extras căldura sufletească pe care o simţeai la el când îi intrai în intimitatea căminului.

Dar mai ales a avut lângă el o femeie minunată cu care a fost căsătorit mai bine de 60 de ani, o femeie care l-a iubit şi l-a susţinut întotdeauna şi de care nu s-a putut despărţi nici dincolo de viaţă.

Eleonora a plecat la cele sfinte în toamna anului 2013, iar generalul a urmat-o în martie, următorul an. Ieri s-a împlinit un an de când nu mai este.

Mă bucur că te-am cunoscut, generale, şi am avut ocazia să te cunosc şi salutând drapelul patriei la festivităţi, dar şi acasă la dumneata, când lăsai puţin vestonul plin de decoraţii pe spătarul scaunului.