Aşezat pe o carte, numele profesorului Neagu Djuvara este o garanţie a succesului de librărie şi de stimă, decanul de vârstă al istoricilor, politologilor, cărturarilor români de astăzi arătând, la vârsta sa, o luciditate sclipitoare, o memorie fără cusur şi o limpezime a spusului/scrisului pe drept cuvânt admirabile, cuceritoare. Aprecieri care se confirmă, cu asupra de măsură, şi la lectura însemnărilor lămuritoare la albumul Mănăstirile din Bucovina. Călătorie fotografică de Cătălin D. Constantin. Editura Peter Pan ART, 2014.
De fapt, şi pe bună dreptate, „monumentele de arhitectură/de artă medievală“ – cum eram forţaţi să zicem, în anii comunismului, când venea vorba despre edificiile de cult din nordul Moldovei (şi aceasta era o cerinţă a cenzurii, pentru a evita Bucovina), au făcut obiectul mai multor albume de artă, în osebite timpuri, ele – mănăstirile – constituind „perla coroanei“, nimbul artei româneşti a acelei vremi, intrând triumfal în patrimoniul cultural universal (e.g. M. Voroneţ, din 1993).
Ceea ce singularizează albumul cuprinzând fotografiile lui Cătălin D. Constantin şi comentariile lui Neagu Djuvara este calitatea cu totul remarcabilă atât a imaginilor foto, cât şi a notiţelor istoricului de artă şi iubitorului de frumos care este profesorul Djuvara. Fără să facă exces de erudiţie, cum de altfel ne-a obişnuit în toate intervenţiile sale, orale – interviuri, emisiuni radio sau TV – sau scrise – studii de istorie, amintiri, sinteze, comentatorul punctează cu precizie datele istorice strict necesare pentru plasarea monumentelor în discuţie în timpul căruia îi aparţin, ctitori, zugravi, restauratori, continuatori etc., reţine detalii care altminteri scapă privitorului-turist, adaugă mici povestiri anecdotice precum aceea despre Hatmanul Luca Arbore „tăiat“, împreună cu fiii săi, de năprasnicul Ştefăniţă-Vodă, „Viforul“, ajuns domn deplin, la 17 ani, sau despre „ruşinarea“ doamnei lui Ieremia Movilă de către „păgân“, în urma încercării nereuşite de a-l ţine pe tron pe fiul ei, Alexandru: „Cerând nişte foarfeci şi-a tăiat o şuviţă de păr, rugând boierii s-o pună pe lespedea de mormânt a lui Ieremia vodă. A fost dusă apoi la Constantinopol – scrie istoricul în comentariul la Mănăstirea Suceviţa – , să fie turcită în haremul sultanului“, informaţie care, dacă ar fi cunoscută telespectatoarelor serialului turcesc „Suleiman Magnificul“, i-ar spori atractivitatea.
Cu modestie, cărturarul îşi declină calitatea de critic de artă, dar şi-o asumă pe aceea de „iubitor de frumos şi de atmosfera vremilor trecute“. Atmosferă pe care o recompune cu mijloace simple, dar adânc vorbitoare. Iar istoricul – istoric se pune în slujba criticului de artă, mai cu seamă în capitolul special consacrat frescei despre „Asediul Constantinopolului“, mai bine păstrată la Moldoviţa, dar prezentă şi la Arbore, şi la Humor, şi ilustrată în album cu o serie de detalii, fotograme de o excepţională claritate, meritul incontestabil fiind al artistului fotograf Cătălin D. Constantin. Îi vedem pe amândoi, „bătrânul dascăl“ şi tânărul artist, într-o „poză“ foarte izbutită, pe coperta a patra a cărţii (şi pe supra-copertă).
De fapt, i-am simplifica foarte mult portretul dacă l-am reduce pe Cătălin D. Constantin doar la calitatea de „fotograf“. Redactorul din caseta redacţională a revistei „Cultura“ este, în acelaşi timp, cadru didactic universitar, cercetător ştiinţific, unul dintre cei mai dotaţi din generaţia sa, deţinător a două doctorate, unul în Filologie, cu teza tipărită sub titlul Viaţa de zi cu zi în documente vechi de familie, 2013, celălalt în Arhitectură, acesta din urmă obţinut cu distincţia maximă acordată de instituţia respectivă, cu o teză originală despre un „loc“ esenţial în structurile urbane de pretutindeni – piaţa.
Albumul de artă Mănăstirile din Bucovina, apărut în condiţii grafice excepţionale, pune în faţa cititorului, privitorului un univers de imagini despre care credem, cei mai mulţi dintre noi, că ne este cunoscut, pentru că, nu-i aşa, ce român nu şi-a înscris în planurile lui de vacanţă, măcar o dată, vizitarea monumentelor de arhitectură şi de artă medievală din Nordul Moldovei? Şi câţi nu vor fi revenit, fiindcă – o spun din experienţă – , nu ajungi niciodată să vezi chiar tot şi, mai ales, să vezi ce trebuie şi cum trebuie. Cartea alcătuită de profesorul Neagu Djuvara şi de artistul Cătălin D. Constantin este un ghid profesionist în teritoriul artei româneşti şi o invitaţie de a revedea aceste admirabile „locuri ale memoriei“.
(Articol preluat din revista “Cultura” nr. 506 din 5 martie 2015)
Comentarii