De ce Robert Turcescu (RT)? Deși a dat dovadă de multiple calități precum cele de actor, cântăreț, orator…, cred că pe RT l-a atras mai degrabă aerul de vedetă de televiziune decât acela de jurnalist, motiv pentru care sceneta jucată deunăzi la televizor în prime-time mi-a confirmat punctul de vedere. N-am putut-o urmări până la capăt fiindcă nu sunt în stare să privesc exhibiția jalnică și traumatizantă a celor eșuați. Cazul lui Robert Turcescu nu este unul izolat. Astfel de „cârtițe”, cum sunt îndeobște numiți jurnaliștii „cu dublă comandă”, vorba dlui Băsescu, au activat și-n presa antebelică, activează și astăzi, nu doar în România, ci și în țări precum Germania, SUA, Italia… unde jurnalismul are tradiții de nezdruncinat. A patra Putere Nu sunt convins că presa va avea de suferit în urma acestui incident. Căci RT și alții asemeni sieși sunt dovada indiscutabilă că a patra putere în stat, cum este ea alintată, își merită numele. Atât de importantă, încât clasa politică, generalizarea nu e forțată, este obligată să țină cont de ea. În consecință, în cei 25 ani de libertate și democrație, s-a încercat mereu îngenuncherea presei prin diverse mijloace, subterfugii ca legi și ordonanțe, penalități, mituire, șantaj, infiltrare cu agenți acoperiți, pentru ca mesajul să slujească interesele politicului, iar ziariștii să devină activiști de partid. Nu sunt puține cazurile în care politicienii înșiși au făcut și fac pe jurnaliștii, moderatorii…, unii devenind chiar analiști, realizatori de emisiuni și programe… Politizare deloc benefică. Politizare în loc de bună guvernare Ce-i deranjează atât de tare pe unii politicieni și demnitari? Evident, nu stilistica articolelor, nici neutralitatea opiniilor, ci adevărul. Deranjează adesea și neadevărul. Și cu adevărul, și cu neadevărul s-au distrus cariere nu doar politice, s-au îngropat partide, s-au pierdut alegeri. Toate acestea au făcut ca destule ziare, radiouri și televiziuni să facă ratinguri uriașe, iar unii jurnaliști să ajungă personalități influente, al căror cuvânt cântărește foarte greu și azi. În aceste condiții, presa a ajuns în conflict cu Puterile statului, iar cazul RT o demonstrează din plin. În fond, ce-a făcut RT? Care putea fi misiunea sa? Sunt doar două răspunsuri: informator și agent de influență. Deoarece RT își susținea cu tărie și meșteșug ideile și părerile. Păcatul cel mare e că aceste idei și păreri e posibil să nu fi fost ale sale, primindu-le, nu știm prin ce mijloace și sub ce formă, de la cel ce-l avea în subordine, căci un ofițer acoperit acționează la ordin. Un mercenar, doi mercenari… În limbaj curent și internațional, aceasta este definiția mercenariatului jurnalistic: contra unei sume de bani, mercenarul luptă pentru ținte care-i sunt cel mai adesea străine. În cazul lui RT, însă, nu sunt sigur că țintele îi erau străine, altfel nu-mi pot explica patosul, modulațiile vocii, strălucirea din priviri, mimica… A fost mai degrabă un oștean credincios. El însuși mărturisește că a fost ofițer acoperit cu grad de locotenent-colonel al unui serviciu secret din curtea Armatei Românești. Numai că armata și serviciile secrete n-au voie să se implice în politică, iar ideile și părerile lui RT tocmai asta au făcut, politică: a susținut cu toate puterile o anumită orientare, un anumit partid, anumite personalități. A fost tribuna politică de la care s-au lansat, în opinia mea, pe lângă unele adevăruri evidente, și atacuri virulente, procese de intenție împotriva opozanților respectivei grupări politice, înșelând încrederea publicului. După o privire fugară în mass-media, observ că jurnaliștii nu au fost grozav de surprinși, nici afectați de gestul lui RT. E clar că se așteptau ca sfârșitul mandatelor lui Traian Băsescu la Cotroceni să aducă multe dezvăluiri și evenimente precum cele discutate mai sus.
În contracurent
Nu am fost un admirator al lui Robert Turcescu, la fel cum nu mă dau în vânt după alte hiperstaruri din aceeași categorie. Le respect totuși activitatea deoarece știu că spontaneitatea, inteligența și asumarea rapidă a unui context sunt calități pe care eu nu le am. Urmăresc însă cu pasiune jurnaliști demni, cu talent și experiență, ale căror idei și analize ne-au ajutat să înțelegem esența unor fapte și evenimente.
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!




























Comentarii